Măsurile luate de autorități pentru limitarea jocurilor de noroc, mai ales în sate și în orașele mici, încă nu au nici un impact măsurabil. Însă există riscul ca interzicerea unui comportament să aibă efectul contrar, spune psihologul Ramona Lupu, fondatoarea Asociației Române pentru Studierea Jocurilor de Noroc. În schimb, ea spune că creșterea vârstei de la care este permis accesul la aceste jocuri are un impact considerabil, măsurat în reducerea incidenței jucătorilor problematici sau patologici.
Jocurile de noroc au devenit o problemă socială în România. Aproximativ 100.000 de români au devenit dependenți de aceste jocuri. De aceea, autoritățile au încercat să restrângă sălile de jocuri doar în marile orașe, însă nu există date care să arate că aceste măsuri sunt eficiente, spune psihologul clujean Ramona Lupu.
Ramona Lupu a fondat o asociație pentru studierea jocurilor de noroc. Ea a descoperit că una dintre cele mai eficiente măsuri aplicate în Macao, Australia sau Statele Unite ale Americii a fost creșterea vârstei de la care este permis accesul în sălile de jocuri.
În România, aproximativ 15 la sută dintre adulți practică jocuri de noroc cel puțin o dată pe an. Însă cei mai mulți dintre jucători o fac strict ocazional, pentru a se amuza, reiese din datele strânse de specialiști.
În ultimii 36 de ani, piața jocurilor de noroc din România a parcurs o transformare radicală și a evoluat de la sălile de bingo și cazinourile apărute la începutul anilor 1990 la o industrie digitalizată, omniprezentă pe străzi și pe ecranele telefoanelor. Ceea ce a debutat ca o activitate de divertisment de nișă s-a transformat treptat într-un fenomen de masă, cu consecințe sociale profunde și o rată a dependenței care a forțat în cele din urmă intervenția fermă a statului.
Parcursul celor aproape patru decenii reflectă modul în care expansiunea agresivă a industriei și lipsa de reglementare din primii ani au alimentat o criză silențioasă de sănătate publică.
Etapele de dezvoltare ale pieței și ale adicției
| Perioadă | Specificul pieței & comportamentul de consum | Cadrul de reglementare & impact |
| Anii 1990 (Pionieratul) | Loterie de stat, primele cazinouri, săli de bingo și „păcănele” rudimentare | Reglementare minimă; dependență invizibilă, percepută ca un viciu individual |
| Anii 2000 (Expansiunea) | Explozia agențiilor de pariuri sportive și a sălilor de aparate la parterul blocurilor | Creștere accelerată a numărului de jucători; apariția primelor semnale privind dependența severă |
| 2010–2020 (Digitalizarea) | Migrarea masivă spre cazinouri online și aplicații mobile; reclame agresive | Crearea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc (ONJN, 2013); dependența ajunge la vârste fragede |
| 2021–2026 (Reacția) | Punctul culminant al crizelor sociale; presiune publică și legislativă masivă | Interzicerea sălilor în localități mici, restricții de publicitate, registrul persoanelor autoexcluse |
Factorii care au accelerat incidența dependenței
-
Apropierea fizică și densitatea teritorială: Spre deosebire de alte state europene, România a permis ani la rând funcționarea aparatelor de tip slot-machine în spații neîngrădite — de la săli dedicate până la baruri de cartier, gări și benzinării — a presupus accesul facil al populației vulnerabile.
-
Tranziția către spațiul virtual: Odată cu dezvoltarea platformelor online și a aplicațiilor de pariuri, jocul s-a mutat direct în buzunarele utilizatorilor. Accesibilitatea 24/7 a eliminat barierele sociale și a favorizat consumul compulsiv izolat.
-
Publicitatea agresivă: Expunerea masivă pe panouri stradale, la televiziune și în mediul online, asociată frecvent cu figuri din lumea sportului sau a divertismentului, a normalizat jocurile de noroc în rândul tinerilor și adolescenților.
-
Vulnerabilitatea economică: Nivelul scăzut de trai din anumite regiuni a transformat jocurile de noroc într-o falsă iluzie de îmbogățire rapidă și scăpare din dificultățile financiare.
Schimbarea de paradigmă: De la viciu la boală recunoscută
Dacă în anii 1990 dependența de jocuri de noroc (patologia numită gambling tulburat) era privită doar ca un defect moral sau o lipsă de voință, diagnosticele psihiatrice moderne și studiile clinice au încadrat-o drept o adicție comportamentală severă, cu mecanisme neuronale similare dependenței de substanțe.
Efectele de cascadă ale acestei dependențe au inclus cazuri tot mai numeroase de faliment personal, destrămarea familiilor, infracționalitate secundară și, în cazurile cele mai grave, o rată alarmantă a tentativelor de suicid în rândul jucătorilor patologici.
Reacția legislativă și calea spre recuperare
În ultimii ani, presiunea societății civile, a organizațiilor non-guvernamentale și a specialiștilor în sănătate mintală a determinat schimbări majore în legislație:
-
Restricționarea teritorială: Adoptarea normelor de eliminare a spațiilor de jocuri din localitățile cu populație mică și izolarea acestora de instituțiile de învățământ.
-
Mecanisme de autoexcludere: Crearea registrelor naționale care permit persoanelor dependente să se autoexcludă voluntar de pe platformele online și din spațiile fizice.
-
Programe de suport: Dezvoltarea liniilor de sprijin psihologic (helplines) și a clinicilor specializate în tratarea adicțiilor comportamentale, deși rețeaua națională de decontare a terapiilor rămâne încă în fază de dezvoltare.
Istoria ultimilor 36 de ani arată că evoluția dependenței de jocuri de noroc în România a fost direct proporțională cu viteza de expansiune a industriei. Astăzi, lupta împotriva acestui fenomen s-a mutat de la nivelul cazurilor izolate la o politică națională axată pe prevenție, reglementare strictă și protecție socială.
Premieră la Cluj-Napoca: RIVUS aduce Energy Hub, primul concept de social entertainment din România
