O lacrimă sinceră îi datorăm noi fiii spiriuali, pe mormânul care a astupat pentru veci unui apostol adevărat, cu rare însuşiri morale şi intelectuale şi o cultură solidă şi o simţire puternică, prin care s-a înălţat la rangul de mare orator. Deplângem pierderea unui distins bărbat, a cărui imagine o avem puruea înaintea ochilor noştri, aşa cum a fost el: prietenos, modest, credincios şi curat; a lăsat urmaşilor săi pilda unui OM MARE, A UNUI OM RAR.
Imaginea lui ne înfăţişează gradul de perfecţiune, la care poate ajunge prin cultivarea aptitudinilor sufleteşti şi prin cultivarea virtuţilor creştineşti. Pilda vieţii şi faptele lui ne rămân un izvor de lumină desprinsă din veşnicie, un izvor care ne dăruieşte putere în viaţă.
Mulţi netrebnici l-au judecat, deşi strădania vieţii acelora este duhul cel rău şi pierzător de suflete, tăria, neastâmpărul în pofte mârşave şi necucernicia. Flacără curată şi vie a fost sufletul părintelui, flacără care încălzeşte şi luminează. Nu voi uita niciodată mulţumirea sufletescă şi admiraţia pe care o aveam pentru acest om modest, prin vorbele sale pline de har ne descoperea o lume nouă şi necunoscută şi totdeauna rămâneam deplin convins că sufletul nostru e suflet ales. Sufletul părintelui a trăit întreaga viaţă prin ceea ce a daruit altora. Din darul lui Dumnezeu a oferit din belşug oamenilor, din iubirea de oameni, din bunătate şi din darul său de jertfă.
Nu s-a sfiit să vorbească de Dumnezeu, dar nici nu a luat numele lui Dumnezeu în deşert ca mulţi dintre cei pe care îi mai suferim cu multă răbdare printre noi, căci faptele sale au fost în concordanţă cu ideile pe care le spunea. A spus răspicat ceea cea simţit şi a crezut. A şi suferit, căci oamenii buni sunt creaţii pentru suferinţă. Câţi apostoli ai minciunii, răsfăţului şi ai îmbuibării nu s-au ridicat alai ca să-l biruie ca să-l facă mucenic şi fugar al dreptăţii sfinte creştineşti. A rămas însă neclintint credinţei sale nestrămutate. A fost un învăţător şi foarte experimentat.
În lumea acesta speculantă, plină de politică, egoistă şi vicleană, figura părintelui este una zâmbitoare. Curăţenia vieţii sale, sfinţenia, apostolatul prin care a predicat, moralitatea, lupta pentru a mări pe Dumnezeu, sunt merite pe care nu le putem aprecia îndeajuns noi actualii muritori. Cu sine a dus în mormânt aptitudini pe care Dumnezeu nu le dăruişte decât celor puţini şi aleşi.De aceea memoria lui rămâne adânc sădită în suflete noastre.
Îţi dorim drum bun spre împărăţia lui Dumnezeu, şi te asigurăm ca ne vom ruga pentru sufletul tau în semn de recunoştinţă pentru frumoasa şi rodnica noastră colaborare de mai bine de 28 ani în Biserica Greco-Catolică!
