Joi, 29 septembrie, 2011, eram în maşină între Cluj şi Turda şi aud la radio ştirea conform căreia se închide Nokia. Ca fundaţie finanţată timp de un an de Nokia, mă interesez imediat de motivele care au dus la închiderea firmei. Nici unul din motive nu are de a face cu partea politică, respectiv Schengen.Eventual, instabilitatea legislaţiei financiare, şi, deci, imposibilitatea respectării unui plan de business pe termen mediu şi lung. În aceeaşi zi, joi seara, iau legatura cu trei firme mari din Louxemburg, Danemarca, Suedia, ultima interesată în IT în Cluj şi de hala de producţie a Nokiei. Mi se spune că se doreşte o investiţie în Transilvania, cu condiţia să se garanteze partea de stabilitate politică şi legislativă. Le transmit că îmi este imposibil acum, să-mi iau această responsabilitate. Le-am promis că voi reveni în toamna anului viitor, după alegerile locale şi parlamentare. Sunt extrem de trist. Mă gândesc la cei aproape 2 000, respectiv 4.000 de şomeri, care nu vor mai avea nici un venit începând cu 1 martie 2012. Dumnezeule Mare, când îşi va da seama Bucureştiul, că tot ce avem în Ardeal şi Banat, ne aparţine exclusiv nouă…
Related posts
-
10 ani de la începutul Brexitului: Cum se descurcă britanicii stabiliți în Cluj
Profilul multicultural al Clujului s-a schimbat în ultimele trei decenii și jumătate. Pe lângă membrii comunităților... -
Cafenele, parcuri și destine post-imperiale: Cum reconstruiește istoricul Daniela Stanciu-Păscărița identitatea urbană a Transilvaniei
De la măreția Vienei imperiale la realitățile administrative ale României Mari, istoria nu s-a scris doar... -
Cafenele, parcuri și destine sub spectrul războiului. Lector univ. Daniela Stanciu-Păscărița: „Ziarele de acum 150 de ani ne ajută să surprindem spiritul epocii”
Cum iubeau oamenii, cum își petreceau timpul liber și cum evolua viața cotidiană în orașele Transilvaniei...