Mesajul de sărbători al episcopului greco-catolic de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu


CIVILIZAŢIA IUBIRII

«Vă binevestesc vouă, bucurie mare pentru întregul popor, astăzi vi s-a născut Mântuitor, Hristos Domnul» (Lc 2,11).
Întreaga lume creştină e invitată să trăiască bucuria naşterii omului Dumnezeu în lume. Aşa cum părinţii Bisericii din Orient şi Occident au scris «Fiul lui Dumnezeu se naşte ca fiu al omului pentru ca noi, fiii omului să renaştem spiritual ca fii ai lui Dumnezeu».
Dumnezeu îmbracă «haina omenească» pentru a ne îmbrăca pe noi în haina divinităţii Sale şi mântuind lumea să instaureze împărăţia iubirii Tatălui, acea «civilizaţie a iubirii eterne».
Omul creat «după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu» (Gen 1,26-27), a primit lumea din mâinile Creatorului cu misiunea de a o modela după propriul său chip şi după propria asemănare. Împlinind această îndatorire omul face să apară civilizaţia care nu este altceva decât «umanizarea lumii». «Civilizaţia iubirii», ca şi expresie, porneşte de la revelarea lui Dumnezeu care «este iubire» (1 Io 4,16).
Evident că amprenta iubirii divine a rămas şi rămâne asupra omului creat din iubirea pe care cu toţii am primit-o prin botez şi prin Sf. Taine. De aceea, edificarea «civilizaţiei iubirii» este şi astăzi «calea Bisericii», drumul pe care, înaintând în lume, Biserica îndeamnă familiile şi toate instituţiile sociale să o urmeze pentru «umanizarea lumii».Să ne reamintim că «familia este celula fundamentală a societăţii şi şcoala de bază a formării creştine» (S.S. Papa Benedict al XVI-lea) şi atunci vom înţelege rolul fundamental al promovării unei «civilizaţii a iubirii» în care familia să fie pe primul loc, să fie inima care să pulseze iubire în actuala civilizaţie umană.
Dezvoltarea civilizaţiei contemporane, datorată unui continuu progres ştiinţific şi tehnologic, dincolo de efectele benefice asupra societăţii umane, a avut şi consecinţe negative la nivelul «filozofiei de viaţă», pentru că a uitat sau a pierdut dimensiunea iubirii.
Agnosticismul în domeniile teoretice şi utilitarismul în domeniile etice şi practice sunt doar două dintre acestea. Utilitarismul reprezintă civilizaţia producţiei şi a plăcerii, o civilizaţie a «lucrurilor» şi nu a «persoanelor», o civilizaţie în care persoanele sunt confundate cu obiectele. De aici o serie de îngrijorătoare devieri comportamentale contrare doctrinei creştine care ameninţă grav instituţia familiei, celula fundamentală a societăţii şi ca urmare viitorul societăţii bazate pe o autentică civilizaţie a iubirii. Acolo unde libertatea autentică a iubirii lipseşte, se instaurează în scurtă vreme sclavia păcatului şi a patimilor.
De modul în care vom şti noi să ne împlinim această datorie de credinţă, de educaţie creştină, depinde şi viitorul societăţii noastre, al noilor generaţii şi implicit al fiecăruia dintre noi.
Vă doresc ca reînnoirea sărbătorii Naşterii Domnului în sufletele noastre şi Noul An 2011 să ne găsească mai buni, mai generoşi, mai iubitori de Dumnezeu şi de aproapele pentru ca astfel, fiecare dintre noi să contribuie la edificarea «civilizaţiei iubirii». La Mulţi Ani!

† Florentin

Related posts

Leave a Comment