Dezbaterea televizată la care au participat cei trei candidaţi la Preşedinţia României care sunt cel mai bine plasaţi în sondaje a fost peste aşteptările mele. De foarte mulţi ani nu am mai reuşit să urmăresc cu atâta atenţie o dezbatere politică. Spectacolul a fost unul de înaltă calitate, iar candidaţii mult mai civilizaţi decât mă aşteptam.În ordine alfabetică. Crin Antonescu a punctat decisiv în faţa lui Mircea Geoană. El a fost deosebit de agresiv, iar Mircea Geoană a ajuns de câteva ori în corzi. Atunci când Crin Antonescu l-a întrebat ce salariu are cumnatul său, Ionuţ Costea, directorul Eximbank, care câştigă 20.760 de euro pe lună, Mircea Geoană a fost pierdut. De asemenea, Crin Antonescu i-a dat o replică usturătoare lui Traian Băsescu atunci când i-a spus că niciodată nu a abandonat pe nimeni cu care a plecat la drum, nici în politică, nici în viaţa personală. A fost o palmă pentru Traian Băsescu, care, în ciuda negaţiilor sale, a sugerat la Cluj că Crin Antonescu şi-ar fi abandonat soţia bolnavă de cancer. A surprins lumea atunci când a spus că Tudor Chirilă reprezintă modelul său de moralitate. Sincer, m-aş fi aşteptat să se refere la Doina Cornea. Crin Antonescu a pierdut prin lipsa de concreteţe şi de concizie. Strategia sa a fost să mizeze pe sentiment, nu pe raţiune. El a reuşit să confişte rolul rebelului de la Traian Băsescu.
Traian Băsescu a fost acelaşi personaj care a reuşit să schimbe soarta alegerilor din 2004. El a venit cu multe informaţii şi cu multe documente. Prin cifre şi prin acte a reuşit să demonteze două dintre atacurile contracandidaţilor săi. Este vorba de Dosarul Flota şi de acuzaţiile referitoare la izolarea externă a României. De asemenea, a dat dovadă de caracter puternic, atunci când a vorbit de Justiţie, de reformarea statului şi de faptul că nu va renunţa la principiile sale. Candidatul susţinut de PD-L a punctat atunci când a mizat pe familie, pentru că familia rămâne una dintre valorile fundamentale ale societăţii. Replica sa că soţia sa, Maria Băsescu, este modelul său de moralitate, i-a adus multe puncte. Traian Băsescu a pierdut prin faptul că a reluat teme neinteresante, de genul mogulilor. Pe oameni puţin îi interesează dacă Poşta Română este mulsă de Sorin Ovidiu Vântu sau de baronii politici. Pe ei îi interesează dacă pot să îşi permită un trai decent sau nu.
Mircea Geoană s-a comportat precum un candidat bine pregătit, dar lipsit de spontaneitate. A punctat foarte bine la capitolul politică externă, unde a dovedit că are mai multe cunoştinţe decât contracandidaţii săi. Nu a lămurit însă chestiunea legată de Moscova. A vorbit bine despre planurile sale legate de economie ori de solidaritate socială, dar nu a reuşit să lămurească situaţia cumnatului său. Dezbaterea a arătat că Mircea Geoană este, individual, foarte bine pregătit, dar grupul din jurul său este extrem de vulnerabil. Hrebenciuc, Iliescu, Voiculescu ori Vanghelie sunt ţinte foarte uşor de atacat. A vorbit şcolăreşte despre modelul de moralitate reprezentat de patriarhul ortodox Daniel, care, până una – alta, nu a reuşit să elimine din Sfântul Sinod episcopi securişti precum Gherasim al Râmnicului şi nici nu a restituit greco-catolicilor bunurile furate în timpul comunismului. Mircea Geoană a punctat foarte mult atunci când a oferit flori soţiilor contracandidaţilor săi. A fost un moment de final care a pus în umbră, cu eleganţă, toate minusurile sale din timpul dezbaterii.
Impresia generală este aceea că, oricum, România nu se va confrunta cu nici un fel de catastrofă dacă vreunul din cei trei va ajunge preşedinte. Şi nici unul dintre candidaţi nu are o baghetă magică, menită să rezolve criza economică. Ca roluri, Crin Antonescu şi-a asumat postura rebelului, a unui self made man, ca să folosim expresia americană care desemnează omul care îşi datorează ascensiunea eforturilor sale. Traian Băsescu şi-a asumat rolul lupului singuratic, a soldatului, care preferă moartea politică decât renunţarea la principiile sale. Încăpăţânat chiar şi în greşeală, el a vrut să arate că ştie să ţină cârma în mână. Mircea Geoană a adoptat rolul profesorului. Cu temele bine făcute, el a venit cu cifre, cu soluţii, care, însă, au alunecat pe alocuri în demagogia care rezonează atât de bine cu o parte a electoratului său.
