Ștefan (5 î.e.n. -34 e.n.) este venerat în mod tradițional ca prim martir al creștinismului. Conform Faptelor Apostolilor, el a fost un diacon în prima biserică a Ierusalimului. I-a înfuriat pe membrii diferitelor sinagogi prin învățăturile sale, apoi acuzat de blasfemie la procesul său, el a ținut un discurs și a denuțat autoritățile evreiești care stăteau la judecata lui, apoi a fost ucis cu pietre. Saul din Tars, cunoscut mai târziu ca Pavel, un fariseu și cetățean roman care mai târziu a devenit apostol creștin, a participat la martiriul lui Ștefan.
Ștefan este menționat pentru prima dată în Faptele Apostolilor ca unul dintre cei șapte diaconi numiți de apostoli pentru distribuirea hranei și ajutorului caritabil membrilor mai săraci ai comunității din biserica primară.
Conform credinței ortodoxe, el a fost cel mai mare și de aceea este numit arhidiacon. Deoarece un alt diacon, Nicolae al Antiohiei, este declarat că a fost convertit la iudaism, se poate presupune că Ștefan s-a născut evreu, dar nu se știe nimic mai mult despre viața sa anterioară.
Motivul numirii lui în funcția de diacon a dus la nemulțumirea în rândul evreilor elenistici (influențați de greacă și vorbitori de greacă), văduvele lor erau disprețuite în detrimentul cetățenilor evrei în distribuirea zilnică a alimentelor. Deoarece numele „Stephanos” este grecesc, lumea a crezut că el a fost unul dintre acești evrei elenistici. Unii au spus că Ștefan a fost plin de credință și de Duhul Sfânt și că a făcut minuni printre oameni.
Ștefan și-a săvârșit învățăturile și „semnele și minunile” printre sinagogile evreilor elenistici din moment ce a stârnit opoziția „Sinagogii sloboziților” și „a cirenienilor și a alexandrinilor, și dintre cei ce erau din Cilicia și din Asia”.
Ștefan a fost acuzat prin mărturie falsă și apoi lapidat
Membrii acestor sinagogi au contestat învățăturile lui Ștefan, dar Ștefan i-a învins în dezbateri. Furiosi de această umilire, ei au susținut prin mărturie falsă că Ștefan a propovăduit blasfemie împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. L-au târât să se prezinte în fața Sinedriului, curtea supremă a bătrânilor evrei, acuzându-l că predică împotriva Templului și a Legii mozaice.
Papa Benedict al XVI-lea a declarat în 2012 că Sfântul Ștefan a făcut apel la scripturile evreiești ca să dovedească că legile lui Moise nu au fost subminate de Isus, ci, în schimb, au fost împlinite. Ștefan își denunță ascultătorii drept oameni „cu gâtul înțepenit” care, la fel ca strămoșii lor, se împotrivesc Duhului Sfânt. „A existat vreodată un profet pe care strămoșii tăi nu l-au persecutat? Ei chiar i-au ucis pe cei care au prezis venirea Celui Drept. Și acum tu l-ai trădat și l-ai ucis.”
Astfel criticată de Ștefan, mulțimea nu și-a mai putut stăpâni furia. Totuși, el și-a ridicat privirea și a strigat: „Iată, văd cerul deschis și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” Ștefan a spus că Isus, recent înviat, stă alături de Dumnezeu.
Oamenii din mulțime, care au aruncat primii cu pietre, și-au așezat hainele jos pentru a putea face acest lucru, la picioarele unui „tânăr pe nume Saul” (identificat mai târziu drept Apostolul Pavel). Ștefan s-a rugat ca Domnul să primească duhul Său și ucigașii săi să fie iertați, a căzut în genunchi și „a adormit”. Saul „a aprobat ca mulțimea să-l omoare”, iar după moartea lui Ştefan, ucenicii rămaşi, cu excepţia apostolilor, au fugit în ţări îndepărtate, mulţi în Antiohia.
Unde au fost duse moaștele sfântului
Locul exact al lapidării lui Stefan nu este menționat în Faptele Apostolilor; în schimb există două tradiţii diferite. Una, susținută de renumiții arheologi francezi Louis-Hugues Vincent (1872–1960) și Félix-Marie Abel (1878–1953) ca fiind antică, plasează evenimentul la poarta de nord a Ierusalimului, în timp ce alta, datată de Vincent și Abel în Evul Mediu și nu mai devreme de secolul al XII-lea, îl localizează la poarta de est.
Dintre numeroasele discursuri din Faptele Apostolilor, discursul lui Ștefan la Sinedriu este cel mai lung. La obiecția că pare puțin probabil ca un discurs atât de lung să poată fi reprodus în textul Faptele Apostolilor exact așa cum a fost rostit, unii cercetători biblici au răspuns că discursul lui Ștefan arată o personalitate distinctă în spatele lui.
Moaștele protomucenicului Ștefan au fost ulterior aduse la Roma de către Papa Pelagius al II-lea în timpul construcției bazilicii San Lorenzo fuori le Mura. Au fost înmormântate alături de moaștele Sfântului Laurențiu, al cărui mormânt este consacrat în biserică. Potrivit Legendei de Aur, moaștele lui Laurențiu s-au mutat miraculos într-o parte ca să facă loc celor ale lui Ștefan.
În normele actuale pentru liturghia Bisericii Romano-Catolice, sărbătoarea sfântului Ștefan este celebrată la Euharistie, dar, pentru Liturghia Orelor, este restrânsă la Orele din timpul zilei, rugăciunea de seară fiind rezervată sărbătoririi Octavei de Crăciun.
Când este comemorat Sfântul Ștefan în bisericile creștine
Din punct de vedere istoric, descoperirea moaștelor Sfântului Ștefan a fost comemorată pe 3 august. Sărbătorile din 26 decembrie și 3 august au fost folosite în clauze de datare în documentele istorice produse în Anglia. Ștefan este amintit în Biserica Angliei cu un festival pe 26 decembrie.
În Biserica Ortodoxă Răsăriteană, în acele Biserici Catolice Răsăritene care urmează ritul bizantin și în Bisericile Ortodoxe Orientale (de exemplu, Copta, Siriană, Malankara) Sfântul Ștefan este sărbătorit pe 27 decembrie, datorită sărbătoririi Sinaxiei Maicii Domnului pe 26 decembrie.
Acest lucru are și efectul de a împinge Sărbătoarea Sfinților Nevinovați la 29 decembrie. Această zi este numită și „A treia zi a Nașterii Domnului” deoarece este a treia zi a sezonului Crăciunului.
Printre cele mai notabile locuri care-l comemorează pe sfântul Ștefan sunt cele două situri din Ierusalim de tradiții diferite ca fiind locul martiriului său, mănăstirea salesiană Beit Jimal din Israel considerată locul unde rămășițele sale au fost găsite în mod miraculos și biserica San Lorenzo fuori le Mura din Roma, unde se spune că ar fi îngropate rămășițele sfântului.
foto: Lapidarea sfântului Ștefan, tablou pictat de Giovanni Battista Lucini, 1680.
CITEȘTE ȘI:
