Presa pentru tipărit era un dispozitiv mecanic care aplica presiune pentru a transfera cerneala pe hârtie sau pânză, îmbunătățind considerabil metodele manuale anterioare. Folosită în primul rând pentru texte, inventarea și răspândirea sa au fost printre cele mai influente evenimente ale mileniului doi.
Creșterea economică și culturală a Europei medievale târzii a încurajat condițiile pentru tipografia îmbunătățită a lui Gutenberg. Capitalismul a sporit eficiența, iar creșterea nivelului de alfabetizare a crescut cererea de carte, depășind metoda lentă a copierii manuale.
Tehnologiile principale care au condus la presa tipografică au inclus fabricarea hârtiei, dezvoltarea cernelii, imprimarea pe lemn și ochelarii de vedere. Johannes Gutenberg le-a combinat cu inovațiile existente, rafinând presa cu șurub ( un dispozitiv folosit de mult pentru presarea vinului, uleiului și pânzei) pentru a crea un sistem de imprimare eficient. Influențat de presele de hârtie din Germania și producția de manuscrise islamice, el a mecanizat tipărirea, asigurând o presiune uniformă și schimbări mai rapide ale foilor de hârtie pentru o eficiență mărită.
Tipografia în Evul Mediu
Presa mobilă a existat în afara Europei înainte de secolul al XV-lea, inventată pentru prima dată de Bi Sheng în China în secolul al XI-lea și folosită mai târziu în Coreea. Cu toate acestea, a rămas limitată din cauza ineficienței sale. Gutenberg a revoluționat procesul prin separarea tipăririi și a caracterelor, folosind un aliaj durabil pe bază de plumb și inventând o matriță manuală pentru producția în masă a literelor metalice. Simplitatea alfabetului latin a sporit și mai mult eficiența sa și a făcut tipărirea accesibilă pe scară largă.
Codexul, care a înlocuit sulurile prin 500 e.n., a făcut cărțile mai practice și mai rentabile. Morile care fabricau hârtie erau alimentate cu apă și au stimulat producția de hârtie, reducând costurile. Deși pergamentul a rămas în uz, descoperirea lui Gutenberg s-a bazat pe hârtie și pe dezvoltarea cernelii pe bază de ulei, care a îmbunătățit calitatea tipăririi cu caractere metalice.
O presă de tipar clasică este un mecanism de aproximativ 1.5-2 metri înălțime și lungime 0.9 metri lățime. Literele metalice individuale erau aranjate în linii și așezate într-un cadru de lemn, apoi plasate într-o formă pe un pat plat. Cerneala s-a aplicat cu ajutorul unor bile acoperite cu piele. Patul era rostogolit sub un platou printr-un troliu, iar presiunea era aplicată cu un șurub și un mâner (“Coada Diavolului”) pentru a crea o imagine. După anul 1800, au apărut presele de fier iar unele dintre ele au fost alimentate cu abur.
Care a fost impactul presei tipografice asupra culturii
Johannes Gutenberg a început să lucreze la tiparnița sa în jurul anului 1436, în parteneriat cu Andreas Dritzehn și Andreas Heilmann. Un proces din 1439 oferă prima înregistrare oficială a lucrării sale, unde sunt menționate matrițele tip și aliajele metalice. Pornind de la abilitățile sale de orfevrărie, Gutenberg a dezvoltat un tip de metal durabil dintr-un aliaj de plumb, staniu și antimoniu, împreună cu o matrice specială precisă pentru turnare. El a introdus o cerneală pe bază de ulei și a tipărit atât pe hârtie, cât și pe velin. Inovațiile sale au culminat cu Biblia Gutenberg și au influențat lucrări ulterioare precum Psaltirea din Mainz din 1453.
Revoluția tipografică a răspândit informația rapid, fapt ce a condus la schimbarea societății. Expansiunea tipografiilor a fost alimentată de cererea timpurie a textelor religioase. Mai târziu, literatura tipărită a influențat războiul civil englez, precum și revoluțiile americane și franceze. Presa a ridicat și problema cenzurii și a libertății de exprimare.
Foto: Johannes Gutenberg, ilustrație din 1904.
CITEȘTE ȘI:
