Pedro Alvares Cabral s-a născut în anul 1467 într-o familie nobilă la Belmonte în nordul Portugaliei și a avut parte de o educație aleasă. Stema ilustrei sale familii cuprindea două capre purpurii pe fond argintiu,purpuriul reprezentând fidelitatea, iar cabral însemnând capre .
Tânărul Cabral a fost trimis la 12 ani la curtea regală, iar la 17 ani a fost numit moco fidalgo (nobil paj), regele Manuel I dându-i o rentă anuală de 30.000 reais. A primit în 1497 titlul de fidalgo (nobil) în consiliul regelui și cavaler al Ordinului lui Christos.
Era deosebit de impunător, având peste 1,90 m înălțime, învățat, generos, tolerant cu adversarii, modest dar și vanitos privindu-i onoarea și rangul său.
În 15 februarie 1500 Cabral a fost numit Comandant al unei flote de 13 nave care trebuia să ajungă în India, susținut de cei doi frați ai săi care erau în sfatul regelui. Cabral a devenit liderul militar a peste 1.500 soldați între care celebrii navigatori Bartolomeo Dias sau Nicolau Coelho.
Cum a ajuns în Brazilia
Flota era împărțită în două. O parte s-a îndreptat spre Calicut în India, a două spre Sofala din Mozambic. Lui Cabral i s-au dat 10.000 cruzeiros (Circa 35 kg aur), și dreptul de a achiziționa 30 tone de piper pentru a fi revândut fără taxe Coroanei Portugheze. Mirodeniile fiind rare și scumpe i s-a dat o șansă unică.
Flota a plecat din Lisabona în 9 martie 1500, în 14 martie a trecut de Gran Canaria spaniolă, în 22 martie a ajuns în colonia portugheză Capul Verde, când un vas cu 150 oameni la bord a dispărut fără urmă, flota a trecut ecuatorul în 9 aprilie, și tot mergând spre vest au ajuns pe coasta nord-estică a Braziliei în 22 aprilie în Monte Pascoal, loc botezat astfel pentru că era săptămâna Paștelui.
Portughezii au observat indigeni pe mal, cărora le-au oferit daruri. Cabral a ordonat oamenilor săi să construiască un altar pe care s-a ținut prima liturghie creștină pe pământul viitoarei Brazilii.
Zilele următoare portughezii au construit o uriașă cruce de 7 metri înălțime. Cabral a certificat că zona se găsea la est de linia de demarcație specificată în Tratatul de la Tordesillas, țînând în 1 mai o nouă slujba religioasă și luând noul pământ în posesia Portugaliei. Totodată a trimis acasă nava condusă de Andre Gonzalves spre a da regelui vestea descoperirii.
Savanții și istoricii discuta până în zilele noastre dacă traseul expediției a fost întâmplător deturnat spre America de Sud sau intenționat.
Flota a reluat drumul în 2 mai către Africa, dar în proximitatea Capului Bunei Speranțe 4 vase, inclusiv cea cu Bartolomeu Dias și 380 oameni au pierit.
Flota s-a îndreptat spre nord a acostat la Malindi, unde i-a primit regele, vasele au fost reparate, au luat provizii, și Cabral sosit la Calicut în India în 13 septembrie.
Cabral a fost bine primit de Zamorin căruia i-a îndeplinit câteva misiuni, precum de a învinge vasul unui rival și a recupera câțiva elefanți aflați la bord. A primit permisiunea de a înființa o fabrică și un depozit. Dar în ziua de 16 decembrie câteva mii de arabi musulmani au atacat fabrică ucigând 50 de portughezi incendiind clădirile.
Cabral a așteptat 24 ore explicații de la Zamorin, care nereactionând l-a determinat să atace vasele arabe ucigând peste 600 marinari și confiscând mărfurile le-a incendiat corăbiile. Apoi a bombardat o zi întreagă Calicutul că represalii pentru nerespectarea acordului, dată fiind și animozitatea portugheză față de musulmani după conflictul secular cu maurii din peninsula iberică.
Portughezii și arabii se priveau cu mare suspiciune, căutând fiecare să-i atragă pe hinduși de partea lor. Rapoartele lui Vasco da Gama îl informaseră pe Cabral că la sud de Calicut se găsea orașul vasal Cochin care încerca să-și dobândească independența.
Portughezii au știut să exploateze dezbinarea indienilor, aliindu-se cu conducătorul orașului și
încărcați cu mirodenii prețioase au plecat spre Portugalia, în 16 ianuarie 1501. Unul din vase a naufragiat lângă Mozambic și a fost incendiat, dar echipajul a fost recuperat.
Cea mai rapidă caravelă condusă de Nicolau Coelho a fost trimisă spre a-l anunță pe rege de reușită expediției. Altă corabie trimisă la Sofala, o baza portugheză, în 22 mai flota- redusă la 2 vase a trecut de Capul Bunei Speranțe, a sosit la Dakar în 2 iunie.
Acolo au regăsit nu numai caravela lui Coelho, dar și cea pierdută cu un an în prealabil într-o stare jalnică, cu doar 7 marinari la bord, dintre care unul a murit de bucurie la vederea colegilor.
La Dakar i-a întâmpinat o mică flota trimisă de regele Manoel avându-l la bord pe Amerigo Vespucci, după care vor fi botezate cele două Americi. Caravela rapidă a lui Coelho a ajuns la Lisabona în 23 iunie 1501, iar Cabral așteptând și venirea vasului dispărut al lui Pedro de Ataide, dar și aceslui de la Sofala, a sosit în Portugalia în 21 iulie 1501.
În total două vase s-au întors goale, cinci erai încărcate și șase s-au pierdut. Marfa adusă de flota a adus Coroanei Portugaliei un profit colosal de 800%. Puține călătorii în Brazilia și India au fost atât de bine efectuate precum cea a lui Cabral, călătorie care a deschis calea creării imperiului maritim portughez din Brazilia, Africa și Orient.
Cabral a fost primul navigator și cuceritor din istorie care s-a afirmat și impus pe 4 continente , anume Europa, America,Africa și Asia .
Deși era prevăzut să conducă o nouă flota așa-zisă a răzbunării, Cabral a renunțat pierzând favoarea regală, iar flota a plecat la drum condusă de Vasco da Gama.
În anul următor, Cabral s-a căsătorit cu cu Dona Isabel de Castro, nepoata faimosului conquistador Afonso de Albuquerque. Respectivă familie posedă celebra vie care produce vinul rose bine cunoscut Mateus.
Cabral a avut o căsnicie reușită, a avut patru copii, doi băieți și două fete: Isabel și Leonor, care au devenit membre a unor ordine religioase. Albuquerque a încercat în 1514 să intervină pe lângă regele Manoel să-i permită revenirea la curte, dar n-a avut succes.
Cabral s-a stabilit la Santarem, în 1518 a fost ridicat de la rangul de fidalgo, la cel de cavaler în Consiliul Regelui și a primit o rentă lunară de peste 2.400 reais, pe lângă rentă anuală ce continuă să-i fie achitată.
S-a stins în anul 1520 la vârstă de 53 de ani .
Intrase într-o oarecare uitare până când împăratul Braziliei, Don Pedro I, l-a reconsiderat declarându-l erou național și împodobindu-i mormântul. Statui îi sunt ridicate atât la Lisabona cât și la Rio de Janeiro. Brazilia are azi un număr de lusofoni de peste 20 de ori mai ridicat decât cei din patria-mama, Portugalia.
Text de Constantin Erbiceanu
