Charles d’Eon de Beaumont, cunoscut sub numele de Chevalier d’Eon, a fost un diplomat, soldat și spion francez. Remarcat pentru trăsăturile sale androgine și abilitățile de mimetism, d’Eon a servit în Războiul de Șapte ani și a întreprins misiuni de spionaj în Rusia și Anglia, uneori prezentându-se drept femeie. După 49 de ani de viață ca bărbat, d’Eon a fost recunoscut oficial ca femeie de Ludovic al XVI-lea în 1777 și a trăit așa tot restul vieții.
D’Eon s-a născut în Tonnerre, Burgundia, într-o familie nobilă modestă. Educat la Paris, el a absolvit dreptul civil și canonic la Colegiul Mazarin în 1749. O mare parte din ceea ce se știe despre viața timpurie a lui d’Eon provine dintr-o relatare semi-autobiografică și din scrieri ulterioare precum „Impostori faimoși” de Bram Stoker.
În 1756, d’Eon s-a alăturat rețelei secrete de spionaj a regelui Ludovic al XV-lea, Secret du Roi, care a funcționat în afara canalelor oficiale ale guvernului. Potrivit memoriilor lui d’Eon, (deși lipsite de dovezi) el s-a infiltrat la curtea regală rusă deghizat în femeie pentru a servi intereselor pro-franceze. În timp ce această afirmație este dezbătută, d’Eon a servit ca secretar al ambasadei la Sankt Petersburg între anii 1756 și 1760.
D’Eon s-a întors în Franța în 1760 și a fost recompensat pentru serviciul său din Rusia. În 1761, el a devenit căpitan de dragoni, luptând în Războiul de Șapte Ani și mai târziu ajutând la elaborarea tratatului de pace din 1763 la Londra. Onorat cu Ordinul Saint-Louis, d’Eon a rămas la Londra ca ambasador interimar și a spionat în secret pentru Ludovic al XV-lea, adunând informații pentru o invazie planificată a Marii Britanii.
D’Eon a rămas la Londra ca exilat politic
În 1763, Chevalier d’Eon a fost retrogradat și umilit de noul ambasador francez, contele de Guerchy, declanșând o ceartă legată de facțiunile politice franceze rivale. După ce l-a acuzat pe Guerchy de tentativă de otrăvire și a refuzat să se întoarcă în Franța, d’Eon a publicat scrisori diplomatice secrete în 1764, provocând un scandal.
Deși dat în judecată pentru calomnie și declarat nelegiuit, d’Eon a câștigat simpatia publicului britanic. În 1766, Ludovic al XV-lea i-a acordat lui d’Eon o anuitate, dar a refuzat să-i acorde o cerere de împrumut. D’Eon a rămas la Londra ca exilat politic, protejat de deținerea secretelor regale și a devenit francmason în 1768.
În ciuda faptului că purta o uniformă de dragon, în Londra s-au răspândit zvonuri că d’Eon ar fi de fapt o femeie. După moartea lui Ludovic al XV-lea în 1774, d’Eon a negociat o întoarcere în Franța prin Pierre de Beaumarchais, acceptând să predea corespondența secretă.
Mai târziu, d’Eon a trăit cu identitate de femeie
Curtea franceză, crezând că d’Eon era o femeie prin naștere, a recunoscut această afirmație, dar i-a cerut lui d’Eon să se îmbrace ca femeie. D’eon a fost de acord și s-a întors în Franța în 1777, fiind mai târziu alungat în Tonnerre. În Anglia, acest lucru a dus la o hotărâre legală care îl declara pe d’Eon femeie în conformitate cu legea engleză.
În timpul Războiului de Independență american, d’Eon a încercat să lupte pentru Franța, dar i-a fost interzis din cauza exilării. În 1779, d’Eon a publicat memorii înfrumusețate și s-a întors în Anglia în 1785. Revoluția Franceză a pus capăt pensiei sale și a confiscat proprietatea familiei.
După o ofertă respinsă de a conduce trupe feminine în 1792 și o accidentare într-un duel în 1796, d’Eon a trăit în sărăcie. A fost închis pentru scurt timp în 1804 și a murit după ce a căzut la pat în 1810. O autopsie a scos la iveală anatomia sa masculină cu trăsături feminine. D’Eon a fost înmormântat la Biserica Veche St. Pancras.
Foto: Duelul din 9 aprilie 1787 între d’Eon și Saint George, Alexandre-Auguste Robineau (1747–1828).
CITEȘTE ȘI:
Ambroise Pare a revoluționat tratarea rănilor provenite din împușcare
Jacques Marquette: Misionarul și Exploratorul care a Cartografiat Valea Mississippi
