Celebrul roman “Sappho” (sau “Sappho: Moravuri pariziene”), publicat în 1884, descrie atât pasiunea distructivă, cât și deziluzia naivului Jean Gaussin (căzut sub vraja fostei curtezane cu un trecut scandalos) și reprezintă o cufundare fascinantă în moravurile pariziene și viața boemă a sfârșitului sec. al XIX-lea, o analiză psihologică profundă a unei relații amoroase tumultuoase și distructive, desfășurate în lumea excentrică și artistică a Parisului din perioada specificată.
În această relație, descrisă în roman, marcată de despărțiri și reconcilieri, Jean suferă controlul fizic și emoțional al lui Fanny, încercând în același timp a menține aspectul burghez al familiei sale. Încercând, însă, să scape de acest control, întemeindu-și o altă familie, Jean își dă seama că este irevocabil legat de trecutul său. Conștientă de povara pe care o reprezintă și de diferența de vârstă, Fanny îl abandonează, în cele din urmă, în miez de noapte, pentru a-l lăsa viitorului său, sacrificându-și dragostea pentru fericirea iubitului ei. Astfel, în ciuda dezvăluirii trecutului tulburat al lui Fanny și a numeroșilor iubiți, Jean ajunge prins într-o relație toxică și pasională din care nu poate scăpa. Contrar stereotipurilor, Fanny Legrand se dovedește a fi un personaj complex, mai puternic moral decât tânărul ei iubit (care se dovedește a fi slab și laș). Romanul explorează ravagiile geloziei, greutatea conformismului social și deziluzia tineretului provincial în fața viciilor pariziene.
Romanul nu face referire directă la poeta antică Sappho din Lesbos (cea mai renumită poetă lirică din Grecia Antică, supranumită “a Zecea Muză”, autoarea pasionalelor poezii menite să fie cântate acompaniate de liră, poezii care au consacrat-o ca un simbol al iubirii dintre femei), folosindu-i numele drept metaforă pentru o femeie fatală, dominatoare și devoratoare de bărbați.
Lucrarea semnată de Alphonse Daudet este expusă online pe site-ul Muzeului Octavian Goga.
Despre autor: Născut într-o familie de țărani francezi (13.05.1840, Nîmes), prozatorul și dramaturgul Alphonse Daudet încă din copilărie manifestase un interes deosebit pentru literatură, începând să scrie de la vârsta de 15 ani. Visând la o carieră de jurnalist, în noiembrie 1857 scriitorul se mutase la Paris, la fratele său mai mare, Ernest (un cunoscut jurnalist, romancier și istoric francez).
La doar 2 ani după debutul literar (în 1858 publicase culegerea de versuri “Les Amoureuses” [“Îndrăgostitele”]), a fost numit secretar al ducelui de Morny (președinte al corpului legislativ și personaj important al celui de-al Doilea Imperiu). În timpul aflării în Algeria (1861), la indicația medicilor care-i suspectase tuberculoză, prima lui piesă de teatru, “La Derniere Idole” (“Ultimul idol”) se bucurase de un mare succes la Paris.
Din 1880 suferă de primele atacuri ale ataxiei locomotorii progresive (inițial confundate de către medici cu reumatismul), stingându-se din viață în urma unui atac de cord, la 16.12.1897, în capitala Franței. Realizând, în nuvelele sale, o evocare lirică a mediului provensal, A. Daudet s-a remarcat, în special, prin modul inedit de îmbinare a naturalismului cu o viziune sentimentală romantică.
Un minut pentru pace: lumea se oprește o clipă în 8 iunie 2026, la ora 13:00 – ClujToday
