În aceste vremuri marcate de recrudescența extremismului politic, cartea „Reeducare și represiune în comunism. O istorie politică a închisorii Aiud” de Dragoș Ursu amintește de ororile secolului XX, un veac în care radicalismul ideologic și regimurile totalitare au produs suferințe de neimaginat. Muzeul Mitropoliei Ortodoxe Clujului și Editura Corint vă invită la o discuție necesară pornind de la lucrarea „Reeducare și represiune în comunism. O istorie politică a închisorii Aiud” de Dragoș Ursu.
Lansarea volumului are loc Joi, 30 ianuarie 2025, la ora 19.00, la Muzeul Mitropoliei Ortodoxe a Clujului (Piața Avram Iancu, nr. 18, la demisolul Catedralei Mitropolitane)
Lansarea este urmată de o sesiune de autografe din partea autorului.
Intrarea este liberă.
Panelul de discuții, reunește în jurul autorului Dragoș Ursu doi specialiști:
- Virgiliu Țârău (Facultatea de Istorie și Filosofie– Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca)
- Preotul Bogdan Ivanov (Facultatea de Teologie Ortodoxă – Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca)
Moderator: Paul Ersilian Roșca
„Nu în ultimul rând, m-am aplecat asupra activității propriu-zise a lui Bartolomeu Anania în reeducare, un subiect cu puternice reverberații memoriale; prospectarea vieții religioase în reeducare, cu scopul perceperii dimensiunii spirituale a rezistenței față de presiunea reeducării, urmărind totodată modul cum Grupul Operativ s-a raportat la această recalibrare identitară a deținuților”, scrie istoricul Dragoș Ursu, în volumul „Reeducare și represiune în comunism. O istorie politică a închisorii Aiud”.
Bartolomeu Anania, pe numele de mirean Valeriu Anania, s-a stins în 31 ianuarie 2011 la Cluj-Napoca. El a fost unul dintre membrii marcanți ai Mișcării Legionare. Potrivit fostului general de Securitate, Ioan Mihai Pacepa, Valeriu Anania a devenit turnător, apoi ofițer de Securitate. El a primit misiunea din partea poliției politice comuniste să îl discrediteze pe un alt episcop legionar, Valerian Trifa, care conducea, în Statele Unite ale Americii, o episcopie ortodoxă dizidentă față de Patriarhia controlată de comuniștii de la București.
Aiudul și-a câștigat o tristă faimă
În istoria sistemului penitenciar românesc Aiudul și-a câștigat o tristă faimă, din cauza regimului carceral (foame, frig, izolare), a ratei ridicate a mortalității, a numărului mare de deținuți, precum și a fenomenului reeducării târzii (1959–1964). La începutul anilor 1950, la Pitești și Gherla, reeducarea fusese aplicată cu metode de o violență extremă. În schimb, la Aiud, autoritățile au recurs la soluții mult mai sofisticate. Pentru a înfrânge rezistența celor închiși, Securitatea a utilizat resurse semnificative, sub aspect uman, instituțional și ideologic, înființându-se chiar și o unitate specială, Grupul Operativ Aiud, condusă de colonelul Gheorghe Crăciun.
Dragoș Ursu analizează activitatea ofițerilor și gardienilor responsabili de reeducare (cadrul instituțional, resursele umane, strategiile și instrumentele operative, munca informatorilor), descrie viața cotidiană a celor închiși (condițiile de detenție, dezbaterile culturale, proiecțiile politice ori căutările spirituale) și prezintă rezultatele acestui fenomen unic atât din perspectiva torționarilor, cât și din punctul de vedere al deținuților care au refuzat reeducarea sau au avut o atitudine rezervată până la sfârșitul detenției. Autorul creionează poziția față de reeducare a unor personalități culturale, cele mai multe din extrema dreaptă, precum Nichifor Crainic sau Radu Gyr, lideri legionari precum Ion Dumitrescu-Borșa, Radu Mironovici, Nicolae Petrașcu, Nistor Chioreanu, Dumitru Stăniloae, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania ori Ioan Iovan)sau figuri cunoscute ale memoriei carcerale, precum Demostene Andronescu, Ioan Ianolide și Tache Rodas.
Cine e Dragoș Ursu
Dragoș Ursu (n. 1989) deține diplome de licență, masterat și doctorat în istorie de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și este licențiat în teologie la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Cercetător doctorand în cadrul proiectului Tinere Echipe (TE), finanțat de UEFISCDI: „Strategii de supraviețuire și integrare socio-profesională în familiile foștilor deținuți politici în primele două decenii ale regimului comunist.” Studii postdoctorale la Universitatea „Babeș-Bolyai”, cu tema „Proiecte și politici memoriale dedicate victimelor comunismului în România post-decembristă: cunoaștere aprofundată și oportunități socio-economice” (2020–2021). Director al proiectului PD, finanțat de UEFISCDI: „Destine post-carcerale ale clericilor, foști deținuți politici, în contextul (re)calibrării relațiilor stat-Biserica Ortodoxă în anii ceaușismului” (2022–2024). Volum recent: Dragoș Ursu (ed.), Churches and Political Power under Communism in Central and Eastern Europe. Individual Biographies and Institutional Mechanisms, 2024. Din 2018 este istoric la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia.
Legionarul securist Bartolomeu Anania
Bartolomeu Anania, pe numele său de mirean Valeriu Anania, a avut o biografie complexă și uneori controversată. Născut în 1921 în comuna Glăvile, județul Vâlcea, și-a început educația teologică la București.
Valeriu Anania a fost implicat în organizații afiliate Mișcării Legionare. În timpul adolescenței, s-a înscris în „Mănunchiul de Prieteni” și apoi în „Frăția de Cruce”. În 1941, la vârsta de 19 ani, a fost arestat pentru participarea la funeraliile unui comandant legionar. Deși nu a fost membru activ al Mișcării Legionare, influențele acesteia au lăsat o amprentă în biografia sa.
După instaurarea regimului comunist, Valeriu Anania a fost întemnițat sub acuzația de activități legionare. În 1958, a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, dar a fost eliberat în 1964, ca urmare a unui decret de amnistie. A continuat să fie supravegheat intens de autorități și a fost implicat într-o strategie de reeducare a deținuților politici la închisoarea Aiud.
Bartolomeu Anania a plecat în SUA în 1965
În 1965, Bartolomeu Anania a plecat în Statele Unite, unde a ocupat mai multe funcții în cadrul Arhiepiscopiei Românești din America, subordonată ierarhiei ortodoxe din România, care devenise partenerul comuniștilor în tentativa de suprimare a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Potrivit unor surse istorice și jurnalistice, a fost trimis de Securitate cu scopul de a diviza Episcopia Ortodoxă Română de la Vatra, o comunitate anticomunistă din Michigan. Valeriu Anania a rămas în Statele Unite până în anii ’80, după care s-a întors în țară și a continuat să ocupe poziții importante în cadrul Bisericii Ortodoxe Române.
El a candidat chiar pentru postul de patriarh al României și a refuzat să apară în fața Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, sub pretextul unor afecțiuni medicale. Pseudonimul său de turnător a fost Apostol. Bartolomeu Anania și-a turnat inclusiv superiorii din ierarhia ortodoxă, precum Antonie Plămădeală, potrivit unui document publicat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității din 22 ianuarie 2008. După căderea comunismului, arhiepiscopul și mitropolitul ortodox Bartolomeu Anania a continuat să fie unul dintre dușmanii ireductibili ai Bisericii Române Unite cu Roma.
CITEȘTE ȘI:
Carte care atestă urme românești în ortodoxia lumii, expusă la Ciucea
O expoziție inedită de carte îl aduce pe Iorga în prim plan la Muzeul “Octavian Goga”