Botezul Domnului sau Boboteaza, praznic sărbătorit pe data de 6 ianuarie, împreună cu ziua următoare, dedicată Sfântului Ioan Botezătorul, reprezintă finalul perioadei de 12 zile a sărbătorilor de iarnă, care încep în ziua de Ajun a Crăciunului.
Ziua de 6 ianuarie este prăznuită în România, atât de creştinii ortodocşi, cât şi de cei catolici. Numită teologic şi Epifania, Teofania sau Arătarea Domnului, sărbătoarea aminteşte de momentul în care Isus Christos, ajuns la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în apele râului Iordan. În Ajunul Bobotezei, preoţii merg la stropit casele cu apă sfinţită şi un mănunchi de busuioc, o practică menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului – momentul naşterii spirituale a Mântuitorului. Credincioşii mergând la biserică în ziua de Bobotează, iau apă sfințită sau agheasmă, binecuvântată de preoţi, în semn de recunoaștere a puterii harului sfânt al botezului. Se spune că apa sfinţită în această zi – agheasma mare – luată de credincioşi acasă nu se strică niciodată, iar dacă o și beau, în mod simbolic, se simt protejaţi de cele rele. În tradiţia sărbătorii, un obicei religios-popular este și acela prin care preotul împreună cu credincioșii merg în procesiune la un râu sau un lac, unde se ține o slujbă prin care sunt sfințite apele. În unele locuri este aruncată o cruce în apă de preoţi, pe care bărbaţii vrednici ai comunității se întrec care să o scoată afară, câștigătorul fiind recompensat de preot, mai ales din punct de vedere spiritual.
În tradiţia populară, sărbătoarea Bobotezei cuprinde o serie de motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul sau ursita, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an, se deschid cerurile şi „vorbesc“ animalele. Tot de Bobotează sunt interzise certurile între membrii familiei şi nu se dă nimic din casă, nici măcar cu împrumut. În plus, tradiţia spune că de Bobotează și de Sfântul Ion nu se spală rufe.
(foto: cotidianulagricol.ro)
