Animalele tămăduitoare ale Transilvaniei. Ce ingrediente foloseau farmaciştii din Evul Mediu pentru a-şi trata pacienţii

Muzeul de Istorie a Farmaciei a organizat o expoziţie originală. Vizitatorii muzeului pot descoperi ce fel de ingrediente utilizau farmaciştii din Evul Mediu pentru a-şi trata pacienţii. Unele dintre aceste ingrediente stârnesc mirare: glandele de castor sau excrementele de hyrax.

Titlul expoziţiei este ”Animale vindecătoare. Ingrediente de origine animală în vechile farmacii transilvănene”, iar această expoziţie temporară va fi deschisă până în luna iunie. Vizitatorii expoziţiei pot să admire, într-un decor demn de filmele cu Harry Potter, ingrediente, unelte şi recipiente ale vechilor farmacişti ai Transilvaniei. Acestea sunt expuse în Casa Hintz, una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj, în care, în anul 1573, se deschidea farmacia ”La Sfântul Gheorghe”. Farmacia a funcţionat neîntrerupt până la venirea comunismului, când a fost naţionalizată şi apoi închisă. În clădire, prin eforturile profesorului Iuliu Orient, a fost însă deschis un muzeu al farmaciei, care conservă atmosfera farmaciei vechi de sute de ani, precum şi laboratorul farmacistului, care funcţiona în subsolul clădirii. Acum, în această veche farmacie transformată în muzeu sunt expuse ingredientele de origine animală folosite odinioară de farmaciştii locali.

 

 

”Noua expoziţie temporară la Colecţia de Istorie a Farmacie spune povestea ingredientelor bizare, obţinute din animale şi insecte, folosite ca leacuri în vechile farmacii din Transilvania. Până în secolul al XIX-lea erau utilizate pentru proprietăţile lor vindecătoare ingrediente obţinute de la specii locale, precum praf de gândaci de frasin, scarabei de trandafir, untură de porc, coarne de cerb, bilă de taur şi sânge de capră, dar mai ales ingrediente scumpe, aduse de departe, de la specii de animale exotice: ambergris de la caşaloţi, oase de sepie, excremente de hyrax, glande de castor din Rusia, şi multe altele”, spun reprezentanţii Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei.

 

Expoziţia a fost realizată de istoricul şi muzeograful Ana Gruia. Ea spune că unele dintre aceste ingrediente aveau un oarecare efect. De exemplu, praful din cochilii pisate de scoici putea fi utilizat pentru a aduce un supliment de calciu în organism. De asemenea, glandele de castor, ca urmare a dietei acestor animale, care ingerau multă scoarţă de copac, puteau avea un efect asemănător cu cel al aspirinei. Însă multe dintre ingrediente nu aveau, pur şi simplu, nici un efect. Aşa ar fi bezoarele sau ”pietrele de stomac”, aglomerări formate din masa nedigerată din stomacurile rumegătoarelor. Aceste bezoare erau pisate şi transformate într-o pulbere despre care vechii farmacişti credeau că este un leac împotriva otrăvurilor. Bineînţeles, acest leac nu avea nici un efect, spune Ana Gruia.

 

 

 

Related posts

Leave a Comment