„Constatăm anumite cedări pe planul ideologic: cota unică este o măsură eminamente de dreapta. Ea nu se foloseşte în Europa. Nu a făcut decât să crească diferenţele din societatea românească”, a acuzat Iliescu.
Năstase l-a secondat imediat: „Cred că este nevoie de o politică fiscală diferenţiată. Am acceptat cota unică dintr-o comoditate birocratică. În loc să schimbăm mecanismele birocratice, am acceptat compromisuri care au accentuat şi mai mult gradul de polarizare socială”.
Cota unică de impozitare presupune taxarea câştigului, indiferent de mărime, cu un procent fix.
Ea e de doua feluri, cota unică simplă, care se aplică unui singur tip de câştiguri – folosită de exemplu în România până în 2004 pentru impozitarea profitului companiilor (cota unică de impozitare a profitului era de 25%) şi cota unică de tip „true flat tax“.
Sistemul de cotă unică aplicat în România, începând cu 2005, este de tip „true flat tax“, care presupune taxarea tuturor câştigurilor – veniturile persoanelor fizice, profiturile firmelor – cu aceeaşi cotă.
Economiile dezvoltate folosesc în prezent impozitarea progresivă, alternativa cotei unice, care presupune impunerea câştigurilor firmelor sau ale populaţiei cu procente diferenţiate, în funcţie de mărimea acestor câştiguri. Aceasta a fost folosită şi la noi până în 2004 pentru impozitarea veniturilor.
