Ilie Călean, antrenorul secund al echipelor CSM Câmpia Turzii şi Colegiul Tehnic “Victor Ungureanu”a făcut cunoştinţă cu terenul de volei în urmă cu 43 de ani, timp în care a jucat în divizia B, într-o perioadă când “ISCT Câmpia Turzii” era printre fruntaşe. Calea echipei sale nu a fost una netedă, deaorece aceasta a retrogradat în câteva rânduri în “C”. A cunoscut atât succesul, cât şi gustul amar al înfrângerii, iar acum, îmbrăcat în “costumul” de antrenor, încearcă să le insufle tinerilor principiile după care s-a ghidat când era un pion de bază pe teren.Urcuşuri şi coborăşuri
Ilie Călean a început să joace, mai mult în joacă, în 1967, când a intrat în echipa şcolii a Liceului Industrial (actualul Colegiu Tehnic “Victor Ungureanu”). Primul său profesor în arta voleiului a fost domnul Pantea. După trei ani de muncă, echipa a promovat în divizia B, unde s-a menţinut până în 1976. “Atunci am căzut în divizia C, iar trei ani, până în ’79 am participat în Campionatul Judeţean şi la trei turnee de calificare pentru B şi nu am reuşit”, îşi aminteşte fostul sportiv. Ghinonul a făcut ca în 1979 echipa Industriei Sârmei să se desfiinţeze. Doar după zece ani, nucleul echipei s-a adunat din nou, pentru a pune la punct revenirea formaţiei pe scena sportivă. “Atunci, ne-a chemat la uzină, la conducere şi ne-au zis că să începem să facem ceva pentru handbal şi volei. De handbal s-a ocupat domnul Goia Valer, iar la volei am fost numit eu”, povesteşte Ilie Călean. În 1992, echipa a intrat din nou în graţiile diviziei B, dar şi-a menţinut poziţia până în 1996, an care a pus punct acestei etape de revenire în forţă a voleiului. Tot în acest an, visul de a promova, precum şi echipa s-au spulberat în uitare, iar din amintirea acesteia s-a ales doar praful, precum şi trofeele obţinute de-a lungul timpului.
Volei readus pe podium
În ultimul timp, însă, s-au găsit persoane care să şteargă colbul gros aşternut pe filee, precum şi pe terenul de 9×18 metri. Cu mult sârg acest sport a înflorit din nou, din propria cenuşă, la Câmpia Turzii. În urmă cu un an, aici a fost înfiinţat Clubul Sportiv Municipal, care cuprinde mai multe secţii, printre care şi volei. În urmă cu câţiva ani, Ilie Călean, împreună cu Liviu Popa, au pus bazele unei noi echipe. Au selectat elevii care aveau aptitudini pentru acest sport şi au început antrenamentele. „Am încercat să formăm o echipă mai mult în joacă, aici la şcoală, după care, totul a început să devină serios. Au crescut mult copiii, foarte mult, la toate capitolele. Ce le lipseşte lor acum e experienţa competiţională”, mărturiseşte Călean. Acesta îi admiră pe copiii care, după opt ore de şcoală, vin şi fac sport, de cinci ori pe săptămână. “Sportul îi maturizează foarte mult”, spune cel care, timp de 43 de ani nu a renunţat nicio clipă la marea sa pasiune. Acum, pentru Ilie Călean, voleiul înseamnă “un hobby şi posibilitatea de a face mişcare de plăcere”, dar în trecut lucrurile stăteau puţin diferit: “Când am făcut pauză, eram bolnav că nu aveam activitate”, îşi aminteşte acesta. În trecut, când echipa sa era printre fruntaşele diviziei B, voleiul nu era apreciat la adevărata sa valoare. Călean mărturiseşte nostalgic că sportul său de suflet nu era văzut cu ochi aşa de buni ca în zilele noastre. “Atunci fotbalul era pe primul loc, iar noi trăiam în umbra lor, cu toate că eram într-o categorie superioară. Ei jucau în divizia C, noi jucam în devizia B. Ei nu avut rezultatele pe care le-am avut noi, cu echipa de volei: fruntaşi în divizia B. Acum s-au schimbat lucrurile: acum avem tot sprijinul din partea clubului, în primul rând, şi a sponsorilor care ne ajută, şi se văd rezultatele. Începem să scoatem capul. Nu mai stăm la cutie cum am stat până acum. Anul trecut am terminat pe locul cinci în Campionatul judeţean, anul acesta avem şanse să terminăm pe locul II, să fim pe podium. Şi la anul, vrem promovarea pentru B!”, spune antrenorul încrezător.
“Am 60 de ani şi mă mişc mai bine ca voi”
Acesta, nici chiar acum, când se apropie de vârsta de 60 de ani, nu poate sta departe de terenul de volei. De multe ori la antrenamente, când explicaţiile sale par să nu fie suficiente, acesta nu se sfieşte să le arate elevilor săi, “cum se face”. Recunoaşte că îi plac deopotivă ambele posturi, atât cea de antrenor, cât şi cea de jucător. “Acum vreau să stau mai mult pe margine, să îmi fac munca aceasta de învăţător, să-i învăţ pe copii lucrurile de bază.Tot ceea ce îmi doresc e să mai pot încă câţiva ani, un an, doi, să mă mai pot mişca şi să ajut copiii aceştia. Vin alţii în urma noastră, domn profesor e tânăr, are perspectivă. De multe ori le spun: «Măi copii, măi, eu am 60 de ani şi mă mişc mai bine ca voi.» Vreau să prindă un pic de curaj şi să ajungă şi ei să joace la vârsta mea” se destăinuie Călean.
Viitorul voleiului e asigurat
Acum, pe lângă echipele CSM Câmpia Turzii şi cea care aparţine Colegiului Tehnic “Victor Ungureanu”, antrenorul mai are o misiune de îndeplinit. Anul acesta a luat în custodie o grupă mică, compusă din 17 copii de 8 – 10 ani. Antrenorul doreşte să îi înscrie cât de curând la minivolei, pentru a se obişnui din timp cu emoţiile competiţiei. Singura problemă reală cu care se confruntă clubul în momentul de faţă este lipsa taliei a sportivilor. “Nu s-au născut încă la noi, în Câmpia Turzii, copii de doi metri, de 1, 95 m, părinţii sunt mici, iar copiii îi moştenesc. Să sperăm că din aceştia mici o să iasă ceva. În ei ne punem speranţa. Dacă părinţii îi vor lăsa şi va merge treaba, va fi asigurat viitorul voleiului” crede Călean.
Dar până când tânăra generaţie va reprezenta oraşul, antrenorul se luptă ca echipele sale să profite cât mai mult de experienţa sa.
