Ara Pacis Augustae a fost un altar din Roma dedicat Păcii romane și a fost comandat de Senatul Roman pe 4 iulie 13 î.e.n. pentru sărbătorirea întoarcerii lui Augustus din Hispania și Galia. A fost sfințit la 30 ianuarie 9 î.e.n. și a fost localizat inițial la marginea de nord a Romei, în Campus Martius. De-a lungul timpului, a fost îngropat de nămol și ulterior reasamblat în locația actuală în 1938, acum este parte a Muzeului Ara Pacis. Monumentul a fost rotit cu 90 de grade față de orientarea sa inițială în timpul reconstrucției.
Altarul reflecta viziunea augustină asupra religiei romane în rândul civililor. Registrul inferior al frizei sale înfățișează lucrări agricole menite să comunice abundența și prosperitatea păcii romane (Pax Romana). Monumentul în ansamblu a servit o funcție dublă de ritual civic și propagandă pentru Augustus și regimul său, ușurând noțiunile de autocrație și succesiune dinastică care altfel ar fi fost dificil de acceptat pentru cultura tradițională romană.
În interiorul pereților incintei, altarul a fost sculptat cu imagini care ilustrează lex aria, legea care guvernează ritualul săvârșit la altar. Procesiunea de jertfe înfățișează animale care sunt conduse la sacrificiu de personaje sculptate în stil republican asemănător cu „Altarul lui Domitius Ahenobarbus”, în contrast puternic cu stilul exteriorului pereților incintei.
Interiorul zidurilor incintei au sculptate cranii de bou, de care atârnă ghirlande sculptate. Ghirlandele produc fructe din diferite tipuri de plante, toate expuse pe o singură ghirlandă ca reprezentări alegorice ale belșugului și abundenței. Craniul de bovine evocă la rândul său ideea evlaviei sacrificiale, motiv potrivit pentru interiorul incintei altarului.
Registrul inferior al pereților interiori imită aspectul unor incinte de altare tradiționale din lemn, care au fost menite să aducă în minte alte astfel de altare din Roma și tradiția de a construi altare la granița orașului.
Senatul a votat construcția altarului păcii în anul 13 î.e.n.
Frizele lungi ale altarului (pe zidurile de nord și de sud) conțin personaje care înaintau spre vest și participau la o stare de mulțumire pentru celebrarea păcii creată de Augustus. Aceste figurine se încadrează în patru categorii: lictori (bărbați care poartă fasce, bodyguarzi ai magistraților), preoți (Pontificații, Septemviri și Quindecimviri), femei și copii (în general din familia imperială, reprezentați în portrete) și însoțitori (câteva personaje anonime necesare în scopuri religioase).
În plus, există doi sau trei copii care nu erau romani, care puteau fi oaspeți (sau ostatici) în Roma. Identificarea lor a fost făcută prin costumul lor non-roman și participarea lor la ceremonie anunță tuturor că Roma este centrul lumii și că alte națiuni își trimit copiii la Roma ca să învețe căile romane, atât de mare este reputația Romei. Ceremonia a avut loc în vara anului 13 î.e.n., dar nu neapărat pe 4 iulie, când Senatul a votat pentru construirea altarului Ara Pacis.
Mussolini s-a folosit de Altarul Păcii ca să glorifice Italia sub regimul său
În 1568, primele sculpturi fragmentare ale altarului păcii au fost redescoperite sub Palatul Peretti din Lucina ( Palazzo Fano-Almagia), chiar lângă bazilica San Lorenzo din Lucina, aproape de „Via del Corso”, și au fost mutate la Vila Medici, Vatican, galeria Uffizi și Luvru. În 1859, alte fragmente sculpturale au fost găsite în aceeași zonă sub Teatrul Olimpia, parte a Palatului Peretti în via din Lucina, aproape de clădirea Parlamentului italian, iar sculpturile au fost recunoscute ca aparținând aceluiași monument.
În 1938, altarul păcii a fost în cele din urmă reconstruit și fost amplasat lângă Mausoleul lui Augustus, iar în jurul lui a fost construit un pavilion mare de către arhitectul Vittorio Ballio Morpurgo, ca parte a încercării lui Benito Mussolini de a crea un „parc tematic” roman pentru glorificarea Italiei fasciste. Câteva zeci de clădiri din jurul Mausoleului au fost nivelate pentru a elibera spațiu în jurul monumentului. Acest lucru a dus la un număr mare de plângeri din partea localnicilor, demarând o serie lungă de critici la adresa proiectului Ara Pacis. Pavilionul original a fost înlocuit cu unul nou în 2006, cunoscut sub numele de „muzeul Ara Pacis”.
Foto: Ara Pacis: friză procesională care arată membrii gospodăriei imperiale (partea dinspre sud).
CITEȘTE ȘI: