Piscicultura s-a dezvoltat foarte mult în județul Cluj, cu ajutorul investițiilor private, dar și al proiectelor realizate încă din perioada comunistă, care au fost păstrate și puse în valoare în ultimele trei decenii. Clujul dispune de două tipuri de crescătorii de pește. Prima este reprezentată de crescătoriile de păstrăvi din zona Munților Apuseni, din sate precum Gilău sau de lacurile de munte precum Fântânele, Tarnița sau Someșul Cald. Cea de-a doua este reprezentată de lacurile de câmpie, precum cele de la Țaga, Geaca, Ciurila, Chinteni sau Câmpenești.
Cele mai faimoase crescătorii de pește din județul Cluj sunt păstrăvăriile din Gilău. Este vorba de amenajări piscicole situate la porțile Munților Apuseni. Păstrăvii sunt crescuți în bazine în care apa este oxigenată natural, cu ajutorul unor mici cascade. Calitatea acestor păstrăvi este mult mai ridicată decât cea a peștilor crescuți în bazine supraaglomerate, unde este injectat oxigen lichid. În jurul acestor păstrăvării s-a dezvoltat și un ecosistem turistic. Însă păstrăvii de Gilău au ajuns și în meniurile unor restaurante de lux din Cluj, care se mândresc cu o gastronomie rafinată.
De asemenea, există lacurile de pe valea Someșului Cald din Munții Apuseni. La altitudinea cea mai mare se află Lacul Fântânele, apoi cele de la Tarnița, Someșul Cald, Gilău și Florești. Scopul principal al acestor lacuri este cel hidroenergetic, însă, în timp, ele au devenit și un mediu propice pentru pescuit, dar oferă și oportunități pentru dezvoltarea turismului. Numeroase vile și cabane au fost construite pe malurile acestor lacuri, iar pontoanele private găzduiesc petreceri care se întind uneori până în zori. Salba de lacuri montane a fost amenajată în anii 1970.
Există și lacuri de câmpie. În jurul Clujului, au fost amenajate astfel de lacuri la Câmpenești, Ciurila, Chinteni sau Mărtinești. Aceste lacuri atrag numeroși pasionați de pescuit, la fel ca și lacurile de pe Câmpia Transilvaniei, de la Țaga sau Geaca. Însă cel mai celebru este un lac natural. Este vorba de Lacul Știucilor de la Săcălaia, cu apă ușor salmastră. Acesta s-a format acum mai mult de un mileniu, când un mal de pământ s-a surpat, a blocat apa unui pârâu afluent al Someșului Mic și s-a format un lac care s-a extins și a invadat și o fostă mină de sare de pe vremea Imperiului Roman. În acest lac se află știuci imense. Tot acest Lac al Știucilor este singurul loc din Transilvania unde, la fel ca în Delta Dunării, se formează în mod natural plaur, adică insule plutitoare de stuf.
În ultimii 50 de ani, sectorul piscicol din județul Cluj a parcurs o evoluție spectaculoasă și s-a transformat dintr-un sistem industrial de stat, orientat strict pe producția de masă, într-o industrie privată diversificată, centrată pe salmonicultură de mare densitate, procesare avansată și agrement. Bazinul hidrografic generos al Someșului Cald și al Someșului Mic, alături de lacurile de acumulare din zona montană și de șes, a transformat Clujul într-unul dintre cei mai importanți actori din acvacultura Transilvaniei.
Tranziția de la fermele de stuf și crap ale epocii comuniste la păstrăvăriile din zona Apusenilor reflectă întreaga reconfigurare economică a regiunii.
Etapele majore ale pisciculturii clujene (1976–2026)
| Perioadă | Model dominant & Tehnologie | Specii de bază & Destinație |
| 1976–1989 | Întreprinderi Piscicole de Stat (IPS); heleșteie de mare suprafață | Crap, fitofag, novac, caras; aprovizionarea rețelei comerciale de stat |
| 1990–2005 | Privatizarea amenajărilor; declinul heleșteielor din zona de șes | Scăderea producției industriale; apariția primilor fermieri privați |
| 2006–2018 | Reorientarea spre zona montană & Accesarea fondurilor POP / POPAM | Păstrăv curcubeu și fântânel; introducerea filtrelor și hrănitorilor automate |
| 2019–2026 | Sisteme de recirculare (RAS), procesare locală și pescuit sportiv | Păstrăv, șalău, somn; produse procesate (afumături, zacuște) și pescuit catch & release |
Pilonii transformării sectorului
-
Ascensiunea salmoniculturii în zona de munte: Răcirea și puritatea apelor din bazinul Someșului Cald (zona Gilău, Tarnița, Beliș) au favorizat migrarea investițiilor dinspre ciprinicultură (creșterea crapului) spre salmonicultură. Păstrăvăriile moderne din Apuseni au înlocuit vechile bazine din pământ cu bazine betonate sau recirculante.
-
Tranziția de la cantitate la valoare adăugată: Dacă în anii 1970–1980 obiectivul unic era tonajul de pește proaspăt livrat către magazine, crescătorii clujeni contemporani mizează pe procesare. Unitățile locale produc astăzi de la păstrăv afumat în cetină de brad la batog sau pateuri ecologice, distribuite în marile lanțuri de retail și magazine de proximitate.
-
Pescuitul de agrement și turismul gastronomic: Multe dintre fostele heleșteie de șes (Cum ar fi cele din zona Câmpenești, Martinești sau Feurdeni) s-au reorientat spre turism. Complexele de pescuit sportiv, completate de restaurante cu specific pescăresc, au devenit destinații de weekend extrem de populare pentru populația urbană din Cluj-Napoca.
Cercetarea academică și provocările de mediu
Dezvoltarea sectorului a fost susținută constant de cercetarea derulată în cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, care a pregătit generații de ingineri acvacultori și a testat rețete de hrană cu amprentă redusă de carbon.
Astăzi, principalele provocări ale pieței rămân legate de fluctuațiile debitelor de apă cauzate de schimbările climatice și de necesitatea eficientizării consumului energetic prin instalarea de panouri fotovoltaice la nivelul fermelor. Cu toate acestea, bilanțul celor 50 de ani arată o industrie maturizată, capabilă să ofere pește de înaltă calitate și să susțină economia locală.
