Vă invităm să citiți un articol din ”Vocea Ardealului” din 1924, în Clujul de ieri, rubrică realizată de istoricul Felix Ostrovschi.
„Panglică de asfalt tivită pe marginea străzii pentru pietonii nevoiași cari nu-și permit luxul unui vehicul.
În orașele mari, anumite porțiuni de trotuar, la anumite ore, gem de mulțimea oamenilor fără treabă grămădiți pentru a lua aer, dar mai ales pentru a-și da aere. Într-o mișcare lentă, întreruptă scurt de ghiontul unui cot sau de strivirea bruscă a unei bătături, mulțimea se rostogolește uniform. În bâzâitul enervant care întovărășește mișcarea un observator discret, ar desprinde cuvinte dulci șoptite în fugă la urechea femeilor frumoase, aprecieri fiziologice nu tocmai decente, priviri lascive ori provocatoare, surâsuri care ademenesc și promit, atingeri semnificative și urmăriri persistente.
Aici pe trotuar, femeile vin să-și etaleze blănurile și toaletele, bărbații să-și caute simpatiile prezente sau viitoare, fetele tinere să ia contact cu lumea, copiii să vadă societatea…Aici se fac cunoștințe, se leagă prietenii, se pun la cale cancanuri, se aranjează întâlniri, se bârfește și se debitează insanități.
Trotuarul, în orașele mari, este un loc de întâlnire și de distracții, în care estetica și inteligența sunt adesea absente”. [„Voința Ardealului”, Anul I, nr.2, Cluj, 23 noiembrie 1924].
