Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, celebrată în ziua de 15 august a fiecărui an, este, şi pentru credincioşii din Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla, şi nu numai, prilejul pentru tradiţionalul pelerinaj la Sfânta Mănăstire de pe dealul Niculii, locul unde este expusă celebra icoană făcătoare de minuni, astăzi, „mutilată”, prin repictarea ei intr-un mod barbar, in 1991, cu ocazia unei restaurări fatale ce a şters pur şi simplu imaginea originală de pe lemnul vechii icoane, care a lăcrimat, în anul 1694, în biserica parohială din satul Nicula.
Tradiţia pelerinajului la Nicula a început în sec. al XVIII-lea, prin grija episcopilor greco-catolici de pioasă amintire, episcopul dr. Ioan Vancea de Buteasa, devenit mai târziu mitropolit al Blajului, şi episcopul Mihail Pavel, cei care, între anii 1875-1879, au înălţat biserica de zid de pe dealul de lângă satul Nicula, tocmai pentru că pelerinii ce veneau aici nu mai încăpeau în biserica cea mică din lemn (vezi foto). Astăzi este o alta biserica de lemn, cea originală, a dispărut, intr-un incendiu ce a avut loc la inceputul anilor 1970 datorat neglijentei călugărilor ortodocsi care au lăsat nesupravegheat un foc făcut in incinta mănăstirii. In final, flăcările au mistuit până la temelii vechiul lăcas de cult cu toate icoanele si podoabele aflate inăuntru. In locul acelei bisericute de lemn a fost adusa o alta, din satul clujean Top-Padureni (vezi foto). Cardinalul dr. Iuliu Hossu, episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla, este cel dintâi ierarh care fondează la mănăstirea Nicula o comunitate monastică, la 22 august 1936. Aşezământul de la Nicula era pană atunci un loc de pelerinaj sporadic, unde pelerinii veneau şi plecau. In anul 1936, călugării bazilieni, din Ordinul „Sfântul Vasile cel Mare”, au fost primii care au asezat o comunitate monahală stabilă la Nicula. Însă numai până în anul 1948 când, pe 15 august, a fost ultimul pelerinaj oficial al Bisericii Greco-Catolice la Mănăstirea Nicula, an în care Biserica Română Unită a fost interzisă de autorităţile comuniste, lăcaşurile de cult confiscate şi date la cultul ortodox, iar episcopii, preoţii, călugării şi călugăriţele aruncaţi în închisori pentru că nu şi-au vândut credinţa. După câteva luni de la sărbătorea Adormirii Maicii Domnului de atunci, călugării greco-catolici de la mănăstirea Nicula au fost împrăştiaţi, o parte dintre ei ajungând la Gherla, aruncaţi în închisoare, unde, în 1958 a murit ultimul egumen al mănăstirii, Pr. dr. Leon Manu (vezi foto).
Sunt realităţi dureroase pornind de la care, ierarhii, preoţii şi credincioşii Bisericii Greco-Catolice nu încetează să se roage Bunului Dumnezeu ca, la timpul rânduit, să poată celebra din nou Sfântă Liturghie în biserica de zid a Mănăstirii Nicula, sfânt lăcaş în care au fost hirotoniţi mulţi preoţi greco-catolici şi tot atâtia călugări care şi-au depus voturile monahale. Rămânând fidelă acestei tradiţii, după cum se mentionează intr-un comunicat al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, ierarhia, preotii si cinul monahal unit de astăzi continuă, ca odinioară, indemnul către credincioşi ca în zilele de sărbătoare, 14-15 august, participând la pelerinajul greco-catolic la Nicula, să ceară prin rugăciuni mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Maica Domnului.Programul sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului” (Sfânta Maria Mare) la biserica greco-catolică din Nicula
La fel ca în anii precedenţi, în ajunul sărbătorii, marţi, 14 august la ora 16.00, va avea loc un moment de rugăciune în capela greco-catolică din Gherla, după care, procesiunea condusă de PS Florentin Crihălmeanu, Episcop titular de Cluj-Gherla, formată din preoţi, persoane consacrate şi credincioşi, va străbate, pe jos, drumul de la fostul centru eparhial din Gherla, până la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Nicula unde se va celebra slujba Vecerniei, cu un cuvânt de învăţătură rostit de Păstorul Eparhiei. Programul de rugăciune va continua întreaga noapte.
Primele oficii ale dimineţii de miercuri, 15 august, vor fi Slujba de Sfinţire a Apei cu binecuvântarea obiectelor de cult şi Rugăciunea Rozariului, după care, la ora 9.30 va fi celebrat oficiul Utreniei. Încununarea măritei sărbători a Adormirii şi Mutării la ceruri a Preasfintei Fecioare Maria, va fi Sfânta Liturghie Arhierească, celebrată, de la ora 10.30, de PS Florentin Crihălmeanu, episcopul eparhial împreună cu zeci de preoţi care, mulţi dintre ei vor fi la dispoziţia credincioşilor pentru spovezi. Nicula este locul unde mulţi pelerini merg cu intenţia de a-şi ispăşi păcatele, de a obţine iertarea de la Dumnezeu. Este cunoscut faptul că în anul 1767, Sf. Părinte Papa Clemente al XIII-lea a emis un decret pontifical prin care acorda indulgenţă (iertarea păcatelor) celor care vor merge în pelerinaj la Nicula. Mai târziu, la 19 octombrie 1928, Papa Pius al XI-lea a emis un nou Document pontifical prin care se acordă indulgenţă plenară tuturor acelora care „cu adevărată părere de rău pentru păcatele lor, mărturisindu-se şi cuminecându-se, vor cerceta cu evlavie Biserica Sf. Mănăstiri de la Nicula, din Dieceza românească a Gherlei…”.
Motivul pelerinajului la Nicula este cinstirea Preasfintei Fecioare Maria
Invitând credincioşii la cinstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în sfânta zi de sărbătoare din 15 august, PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, a explicat: „Adormirea Maicii Domnului şi ridicarea ei cu trupul şi cu sufletul la ceruri este o sărbătoare de poruncă. Dogma de credinţă care stă la baza acestei sărbători, aşa cum a fost declarată în anul 1950 de către Papa Pius al XII-lea, este: «Noi afirmăm şi declarăm şi definim, ca dogmă revelată divin, că Imaculata Mamă a lui Dumnezeu, pururea Fecioara Maria, la încheierea firului vieţii sale pământeşti, a fost înălţată cu trupul şi cu sufletul în gloria cerească». Referitor la Preasfânta Fecioară Maria există alte trei dogme de credinţă pe care învăţătura Bisericii Catolice ni le propune. Mai întâi, Preasfânta Fecioară Maria a fost declarată Născătoare de Dumnezeu, Theotokos – această dogmă a fost stabilită în cadrul Conciliului din Efes, în anul 431, în biserica a cărei ruine se pot vedea şi astăzi. Urmează dogma pururea fecioriei Preasfintei Fecioare Maria, înainte, în timpul şi după Naşterea Mântuitorului, dogmă a Conciliului din Lateran, din 649. Cea de-a treia dogmă referitoare la Preasfânta Fecioară Maria, este Neprihănita Zămislire, definită de către Papa Pius al IX-lea, în anul 1854. În amintirea acestei dogme există o frumoasă placă de marmură care este pusă în Bazilica „San Pietro” din Roma, în partea stângă a Altarului Confesiunii. De aceea, titlul dogmatic complet al Preasfintei Fecioară Maria este Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata, Mărita Doamna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria – este titulatura ce sintetizează toate dogmele de credinţă pe care le-am amintit şi care sunt puncte – jaloane, în credinţa Bisericii Catolice.
Deci, putem spune că nu a existat şi nu va exista un alt chip, o altă icoană care să ne poată înălţa mai mult privirea sufletului spre Dumnezeu, decât icoana Preasfintei Fecioare Maria. De aceea, să ne apropiem cu evlavie şi cu încredere de icoana Preasfintei Fecioare Maria, să o venerăm ca pe un chip în care Dumnezeu străluceşte – chipul Fiului Său. Şi contemplând această icoană, să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu ca, o rază din strălucirea acestui chip să pătrundă şi în sufletul nostru. Pentru că acesta este de fapt rolul icoanelor, ca noi, muritorii, contemplându-le, să putem deveni şi mai mult icoane ale Icoanei după care am fost creaţi iar viaţa noastră să devină şi ea o icoană a vieţii veşnice, o Liturghie, o operă de laudă adusă lui Dumnezeu prin mijlocirea rugăciunilor Preasfintei, Preamăritei şi Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu, Fecioarei Maria. Amin”.
