Proiect de Jaf ştiinţific, cu legea în mână: Strategia Naţională pentru Siguranţa Rutieră o “naşte” pe ANCA cea autorizată să reţină amenzi direct din contul rău-platnicului, să revoce permisul de conducere sau, prin hotărâre judecătorească, să-l pună la popreală pe nefericitul contravenient într-un “centru de arest”.Prin grija părintească a Guvernului vizând instaurarea traiului bun pentru toţi cetăţenii ţării, suntem pe cale de a ne pricopsi cu o nouă inepţie “made in Romania” intitulată Strategia Naţională pentru Siguranţa Rutieră. Propunerea privind proiectul Strategiei Naţionale de Siguranţă Rutieră aparţine Consiliului Interministerial pentru Siguranţa Rutieră (C.I.S.R.). Membri acestui Consiliu Interministerial pentru Siguranţa Rutieră sunt: Ministerul Transporturilor; Ministerul Internelor şi Reformei Administrative; Ministerul Economiei şi Finanţelor; Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor; Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile; Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei; Ministerul Sănătăţii Publice; Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului. Din C.I.S.R. mai fac parte reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiului Bucureşti şi ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale recunoscute de lege, şi anume: ai Federaţiei Autorităţilor Locale din România, ai Asociaţiei Municipiilor din România, ai Asociaţiei Oraşelor din România, ai Asociaţiei Comunelor din România şi ai Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România.
Iată câteva aberaţii “emanate” din această strategie:
– conducătorul auto implicat într-un accident rutier nu îşi poate dovedi nevinovăţia pe baza declaraţiilor martorilor oculari.
– problema amenzii rutiere neachitate de către conducătorul auto, poate fi soluţionată în mai multe moduri:
1. contravaloarea acesteia poate fi reţinută direct din contul bancar al conducătorului auto amendat, aceasta fiind “vestea bună”.
2. confiscarea autoturismului în cazul depăşirii cu 50 km/h a vitezei maxime legale sau arestarea conducătorului auto, acestea fiind “veştile rele”.
– toţi şoferii opriţi în trafic la controalele poliţiei rutiere pot fi testaţi pentru stabilirea alcoolemiei.
Aceste propuneri se pot materializa în cazul în care Executivul adoptă o Hotărâre de Guvern privind aprobarea Strategiei Naţionale pentru Siguranţa Rutieră 2009 – 2013. Proiectul acesteia este publicat pe pagina de web a Ministerului Transporturilor. Hotărârea va înfiinţa Agenţia Naţională de Colectare a Amenzilor (ANCA), agenţie autorizată a reţine amenda direct din contul “vinovatului, să revoce permisul de conducere sau, prin hotărâre judecătorească, să aresteze nefericitul contravenient într-un “centru de arest”.
Potrivit ziarului Gândul, ministrul transporturilor Radu Berceanu spune că strategia nu-i aparţine, dar merge cu ea mai departe, întrucât “Proiectul va sta în dezbatere publică atât cât prevede legea, adică 30 de zile de la data postării lui pe site. Problema siguranţei rutiere are o parte de rezolvare în bani, care merge până la 90%, şi altă parte în cheltuirea cu folos a acelor bani”.
Pentru mine, în calitatea mea de umil plătitor de taxe şi impozite concluzia este foarte clară: Foame de bani.
Nu sunt specialist în Drept constituţional, dar aceasta nu înseamnă că sunt analfabet. Ştiu să citesc şi am oarece cultură ca să pricep că autoturismul pe care îl am este proprietate personală. Potrivit dicţionarului explicativ al limbii românr prin “proprietate” se înţelege “stăpânire deplină asupra unui bun”; “dreptul de a deţine, de a se folosi de un bun”; “ceea ce constituie obiectul unei stăpâniri; bun, avere, avut”. Acelaşi dicţionar prevede pentru “privat” următoarele explicaţii: “individual, particular, personal, propriu”; “care aparţine unei persoane ca individ izolat; care este al unei singure persoane”.
În Constituţia României există două articole care situează, în opinia mea, aberaţiile Strategiei Naţionale pentru Siguranţa Rutieră pe o poziţie diametral opusă cu Constituţia. Astfel, articolul 44 consfinţeşte Dreptul de proprietate privată. Iată două paragrafe în acest sens:
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.
(8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
Apoi, Articolul 23, privind Libertatea individuală prevede că
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.
Aşadar autoturismul este proprietate personală licită, iar confiscarea lui este o încălcare grosolană a Constituţiei, precum este şi sancţiunea privativă de libertate aplicată pentru neplata unei amenzi rutiere sau depăşirii vitezei legale. Mă întreb dacă mai trăim într-un stat de drept sau într-un viitor stat poliţienesc?
Constat cu stupefacţie că Guvernul, în foamea lui nesăţioasă de “lichidităţi”, caută modalităţi legale de a vârî mâna în buzunarele cetăţeanului, pe care îl ţine într-o stare de promiscuitate, la limita legii, în calitate de potenţial delicvent, bun de jumulit atunci când există vreo gaură în bugetul administraţiei. Şi cum “găuri negre există” – slavă Domnului prin grija celor care ne conduc – iar starea economiei şi constrângerile FMI-ului impun anumite rigori, cel potrivit pentru a plăti toate “oalele sparte” este contribuabilul român. Trebuie creat doar cadrul legal pentru a-l putea jefui, fără probleme, în concordanţă cu principiile statului de drept.
Într-o ţară în care infrastructura este în aer, când drumul de la Cluj la Dej îl parcurgi – cu autoturismul, în condiţii “normale” – în cca. o oră, iar cu trenul în o oră şi jumătate, nu are sens să ne ocupăm de altceva, decât de obligarea cetăţenilor la plata “dreptului” de a trăi în România.
Propun ca toţi conducătorii auto din România – în cazul în care această “hoţie” zisă Strategie Naţională pentru Siguranţa Rutieră se legiferează – să se adreseze cu o plângere la C.E.D.O. Avem acest drept! Deşi Comunităţile europene nu sunt parte la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, statele acestor Comunităţi au semnat Convenţia. Din acest motiv, Curtea Europeană de Justiţie a susţinut necesitatea încadrării drepturilor fundamentale individuale apărate de Convenţie între principiile generale ale dreptului comunitar, idee inserată şi în Tratatul de la Maastricht.
M-am săturat ca, în permanenţă, eu, cetăţean al României, să fiu “bun de plată”!
