„Trecură aproape două săptămâni – îmi spune ieri un ţăran din Apahida. În satul nostru nimic nou. Oamenii îşi vedeau de lucru şi viaţa curgea liniştită.
Mai acu două-trei săptămâni a venit un domn. Spunea că e din Bucureşti. Avea blană la palton şi vorbea rău ungureşte. De văzut nu prea l-am văzut, dar se ştia că e în sat. Se şoptea că domnul a venit după oameni la lucru. Oamenii s-ar fi dus bucuroşi la lucru peste iarnă, dar nu-i chema nimeni.
Tot aşteptam ca domnul din Bucureşti să ne cheme. Şi când acolo ce să vezi? În loc să ducă bărbaţi, a dus fete. Cincisprezece fete domnule, care de care mai frumoase. Şi le-a dus de două săptămâni. Una a fugit de la Braşov şi a venit fără bilet, iar alta, ce ştiu cum s-a întâmplat de nu s-a dus?
Dus pe gânduri: <
Fuga din Braşov
< La Braşov am fugit. I-am lăsat să facă ce-or vrea. M-am întors la Cluj fără nici un ban. Şeful gării din Sighişoara a spus ca să mă lase în tren. Altfel, controlorul mă dădea jos la Sighişoara. Că ce-or face celelalte nu ştiu. Ştiu că ne-a chemat de slujnice la Bucureşti. Domnul a spus că ne-ar plăti bine. Mânce-şi banii! E mai bine acasă>> şi fata a plecat ochii jos şi a roşit. Ne-am interesat la poliţie. Nu se ştie nimic. Se crede că fetele ar fi fost duse la muncă în Dobrogea şi că n-au bani să se reîntoarcă. Dar ce să caute acum în Dobrogea? Ce fel de muncă?”. [„Patria”, Anul IX, nr.146, Cluj, 30 septembrie 1927].
Ce spune poliţia
