Templul Ierusalimului a fost distrus de două ori până în secolul I

Conform Bibliei, Regele Solomon, fiul lui David, a ordonat construirea unui templu în capitala sa, Ierusalim, pentru adăpostirea Chivotului Legământului care conținea tablele cu legile pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise. Chivotul a fost adăpostit într-un sanctuar portabil, Cortul întâlnirii, ridicat de israeliți cât timp au fost în deșertul Sinai.

Prima carte a Regilor descrie splendoarea Templul lui Solomon în detaliu: “[Solomon] a căptușit pereții casei de pe interior cu scânduri de cedru; de la podeaua până la căpriorii tavanului… cedrul avea sculpturi de tărtăcuțe și flori cu petalele deschise; totul era cedru, fără nicio bucată de piatră. Sanctuarul interior pe care l-a pregătit… să aşeze acolo chivotul legământului Domnului… el l-a acoperit cu aur curat. De asemenea, a poleit cu aur altarul din lemn de cedru. Solomon a placat interiorul casei cu aur curat, apoi a întins lănțișoare de aur înaintea sanctuarului interior, pe care l-a placat, de asemenea, cu aur curat. Astfel, el a placat toată Casa cu aur curat, iar altarul care se afla în sanctuarul interior l-a poleit cu aur.” (1 Regi 6:15-22).

Tabloul arheologic și istoric a devenit mai clar pe vremea lui Iosia, regele Iudeii (648-609 î.e.n.). În acel moment, conform Bibliei, tărâmul lui Solomon era împărțit în două regate: regatul de nord al Israelului și împărăția de sud a lui Iuda. Ierusalim a aparținut regatului lui Iuda.

Regele Iosia a adoptat reforme majore la Templul existent, care devenise mult mai semnificativ în viata religioasa. În 2 Regi 22, Iosia îl trimite pe marele preot Hilchia la Templu pentru a „socoti întreaga sumă de bani care a fost adusă în casa Domnului.” Preotul a descoperit o Carte a Legii în interiorul Templului pe care a arătat-o regelui.

Primul templu a fost distrus de babilonieni în secolul VI î.e.n.

După ce a citit-o, Iosia a decretat că Templul ar fi unul şi singurul lăcaș de închinare Domnului. În interiorul Templului au fost în continuare păstrate copii autorizate ale Cărţii Legii. Prin reformele sale, regele Iosia a centralizat efectiv puterea în Ierusalim, cu Templul în centrul său.

Primul Templu a fost distrus de babilonieni când au cucerit Ierusalimul în secolul al VI-lea î.e.n. Complexul Templului a fost reconstruit încet în perioada stăpânirii persane și după ce orașul a fost cucerit de Alexandru cel Mare.

În jurul anului 515 î.e.n., cel de-al doilea Templu a fost dedicat Ierusalimului. Câteva secole mai târziu, Irod cel Mare (72-4 î.e.n.), rege al Iudeii, a făcut importante renovări si extinderi ale structurii. La vremea respectivă, Iudeea era o provincie vasală Romei. Sub Irod, Templul a devenit o clădire cu dimensiuni impresionante. Celebrul zid vestic, care este vizibil și astăzi, dezvăluie dimensiunea incintei Templului.

Templul era inima cultului evreiesc, elementul principal al venerării lui Dumnezeu era un ritual de sacrificiu cu animale. Aceste ceremonii au avut loc acolo de două ori pe zi și toți evreii au participat în mod simbolic prin plata unei jumătăți de șechel anual către templu.

În Templu au avut loc și alte acte religioase, ca citirea imnurilor şi psalmilor și primirea binecuvântărilor de la preoti. Tabletele pe care erau scrise Legea dată de Dumnezeu lui Moise, au fost păstrate în Templu în interiorul unui cabinet cunoscut sub numele de Chivotul Legământului. Acest cabinet era depozitat în cel mai sacru loc al templului. Marele preot era singura persoană căreia îi era permis să intre în camera chivotului sfânt, o singură dată un an, în Ziua Ispășirii.

Romanii au distrus cel de-al doilea templu și au jefuit comorile Ierusalimului

În jurul 66 e.n. au început o serie de revolte evreiești împotriva Romei. Ca să înăbușească revoltele, romanii au distrus Ierusalimul şi cel de-al doilea templu, iar comorile au fost jefuite și duse la Roma. Această pierdere a marcat o schimbare radicală în evoluția iudaismului.

Când romanii au distrus templul și i-au împrăștiat pe saduchei (clasa preoților care l-au guvernat), evreii au pierdut elementul principal care îi unise. Atunci a fost momentul când fariseii s-au ocupat de credință. Fariseii erau un grup evreiesc concentrat pe studiul Legii așa cum se găsește în Tora (cărțile biblice ale Genezei, Exodul, Levitic, Numeri și Deuteronom) și aplicau învățăturile în viața de zi cu zi.

Alte proiecte pentru construirea ipoteticului celui „De-al Treilea Templu” nu s-au realizat în epoca modernă, deși Templul din Ierusalim ocupă și acum un loc proeminent în iudaism. Ca obiect sacru și simbol al mântuirii viitoare, Templul a fost comemorat în tradiția evreiască prin rugăciune, poezie liturgică, artă, poezie, arhitectură și alte forme de exprimare.

Foto: Distrugerea templului din Ierusalim – Francesco Hayez – galeriile Accademiei din Veneția.

CITEȘTE ȘI:

Asaltul fortăreței evreiești Masada din anii 72-73 e.n.

Pisicile în Grecia și Roma antică

Related posts

Leave a Comment