Într-o lume în care a fi sau a nu fi a încetat să mai reprezinte o întrebare de actualitate şi a rămas doar una retorică, mai există încă oameni care se răgăsesc în artă, care încearcă să afle un răspuns întrebării, care dau de înţeles că a fi tronează asupra negativului şi că merită tot timpul, toată dedicaţia şi toate zâmbetele.De ce şi mai ales cum fac posibil acest lucru? Prin pasiune! Prin devotament faţă de frumos! Prin teatru!
Anume aşa sunt şi tinerii care, din cauza binecunoscutelor motive ale acestei societăţi, primul dintre toate fiind faptul că la noi actorii mor de foame, au decis, pe lângă un job ce le permite existenţa, să REvină în faţa publicului, să REpună suflet în ceea ce le place, altfel zis să RE-Act (să reacţioneze şi să joace în continuare).
I-am cunoscut în urmă cu câţiva ani, având la bază nişte studii în domeniu şi pasionată fiind şi eu la rându-mi de arta dramatică. Mi-au deshis atunci uşa sălii de repetiţii şi m-au primit în mijlocul lor ca pe un membru al familiei. M-au determinat să revin pe scenă după o lungă perioadă de abstinenţă şi de atunci sunt cei în care mereu găsesc un refugiu şi de la care întotdeauna am ce învăţa. Sunt cei care mi-au redat lacrimile la auzul aplauzelor şi zâmbetul la reacţiile din sala de spectacol. Dar mai ales, cred că, la fiecare apariţie în public aceşti tineri au reuşit să arate fiecăruia dintre voi, spectatorilor, că încă mai avem suflet şi că în această continuă goană de a supravieţui timpurilor, încă mai suntem umani şi îndrăgostiţi de frumos!
Iată de ce, astăzi, ei sunt eroii mei şi ţin neapărat să vi-i prezint şi vouă, celor care obosiţi de mizeriile politice şi economice, o să vă faceţi timp să parcurgeţi aceste rânduri în vreme ce savuraţi o cafea sau vă opriţi din rutina zilnică pentru un moment de respiro… şi… sper eu… o să reuşiţi să citiţi dincolo de cuvinte acest material.
Re-Act a pornit spre lumină în cadrul ONG-ului “Centrul pentru Identitate şi Promovare Culturală” (CIP), membri fondatori fiind Andra Motreanu – manager cultural, Rodica Lăpuşte – regizor şi Diana Bothory – actriţă. Totul a început cu două spectacole “one woman show” jucate de Diana, iar 2013 a fost, practic, anul de fondare al trupei, atunci când un grup de actori, atât amatori cât şi profesionişti, împreună cu o regizoare de teatru şi film s-au întâlnit şi au înţeles că împreună pot crea ceva frumos. La început echipa a avut peste 10 membri, timpul, însă, a triat pasiunile şi profesionalismul, astfel încât astăzi trupa regizată de Cristina David, reprezintă o a doua familie pentru actorii Diana Bathory, Codruţa Varadi, Mihaela Ursan şi Alex Teodorescu.
Aşa a fost pusă baza unui grup “anormal”, dar frumos. Fiecare dintre aceşti tineri se regăseşte şi trăieşte momente unice. “Sincer, eu chiar am un moment favorit: momentul scâteia, atunci când la sfârşitul unei zile lungi, intru în sala de repetiţie alături de oameni pe care îi iubesc şi aici, printre foi şi recuzită, cu muzica de fundal a replicilor partenerilor de scenă se naşte cea mai frumoasă clipă, iată de ce tocmai prin unicitatea şi falsa lui repetabilitate acest moment este favoritul meu”, ne împărtăşeşte Alex Teodorescu, sau,Teo, aşa cum este alintat juniorul trupei.
Deşi, nu are încă studii în domeniu, Teo şi-a propus ca după bacalaureatul din această vară să urmeaze Facultatea de Teatru, până atunci talentul îl ajută infinit de mult, talentul şi experieţa colegelor de scenă, absolvente de Teatru sau Regie.
“În lucrul cu actorii de multe ori îţi exprimi ideile şi dintr-o dată simţi că ceva lipseşte: poate o privire anume pe care n-o regăseşti la ei, poate un anumit mers, poate o anumită figură, iată de ce toţi cei care vin din afara unei şcoli de teatru clasice, doriorii de teatru altfel-zis, pot câteodată să îţi ofere exact ceea ce căutai, naturaleţea care nu se poate exprima cu nici o tehnică”, explică regizoarea Cristina David, făcând referire la faptul că Re-Act îşi are braţele larg deschise pentru toţi cei îndrăgostiţi de această artă.
Joacă atât la Cluj, cât şi în cadrul multor alte Festivaluri de Teatru din ţară, iar experienţa acumulată şi recunoaşterea muncii lor sunt pentru ei cele mai frumoase recompense. Poate tocmai din acest motiv atunci când i-am întrebat despre frustrările financiare, care vin la pachet cu meseria de actor, Codruţa Varadi a fost cea care a punctat foarte clar „Activarea într-o trupă de teatru independent atrage, întotdeauna, întrebarea cu privire la partea financiară. Se ştie că actorii nu au salarii mari, iar în domeniul independent sumele sunt şi mai mici. Însă, cei care fac teatru nu o fac pentru bani, ci pentru bogăţia sufletească. E adevărat că visezi ca într-o zi să poţi trăi decent doar din teatru, astfel încât să poţi acorda mai mult timp acestei vocaţii, să te poţi dedica într-un totul şi să nu fii nevoit să ai şi alt loc de muncă, dar în acelaşi timp te bucuri de libertatea de a juca, de a-ţi pune sufletul pe tavă publicului”.
În stilul caracteristic, Diana Bathory, priveşte cu o alură serioasă, când subiectul atinge ramura financiară, dar zâmbeşte atunci când revenim la premii „personal, premii nu am, ca nu s-o bulucit bunu’ Dumnezeu cu atâta talent şi noroc la mine, dar marele meu premiu este publicul şi voi”, spune ea arătând către colegii de trupă, apoi continuă „de aceea ţin să precizez că piesa Unicat, de exemplu, este scrisă chiar de Cristina (regizoarea trupei), Ego este creaţia lui Teo, Lutul este pentru amatori e la fel o adaptare a lui Teo după Neil LaBute”, explică actriţa cu o mândrie vădită. Tot aici ţine să menţioneze şi diversele activităţi dedicate publicului larg în care Re-Act se implică mereu cu drag: Festivalul improvision, dedicat adolescenţilor; cursuri de teatru şi dezvoltare personală prin teatru, etc.
Îi privesc uşor emoţionată şi le admir curajul de a răzbate printre dificultăţi, iar curiozitatea mea îşi face iarăşi loc printre cuvinte: „Totuşi, cum de nu aţi cedat când societatea este încă atât de reticentă la conceptul de teatru independent?” Răspunsul sincer, nu mai lasă loc de întrebări: „Ne place să credem că facem parte dintre acele persoane care inspiră, care încurajează oamenii să îşi înfrunte emoţiile şi trăirile. E greu să faci acest lucru singur şi atunci venim noi în ajutorul lor, prin spectacolele noastre. Mi-aduc aminte că nu o dată am auzit după un spectacol, oameni spunând: parcă m-am uitat la viaţa mea sau asta am simţit eu atunci. E mult mai uşor să ştii că şi alţii trăiesc momente ca şi tine şi că nu eşti singur”, răsună vocea Codruţei, întreruptă de cea a Dianei „Dorinţa de a face cultură independentă, nevoia de a face teatru în afara unei instituţii, ăsta e unul dintre motivele pentru care nu am cedat…”. „Re-Act e trupa care a produs spontanul: într-un context oarecare, o mână de tineri s-au întâlnit, au schimbat păreri, erau foarte determinaţi şi s-au unit într-un ideal pentru a îndeplini un scop”, încheie Cristina.
Invitaţia lor la spectacole, adresată în unison tuturor celor dornici de a ieşi din rutină şi de a se bucura de frumos încheie repetiţia de astăzi. Diana urmează să înceapă workshop-ul de teatru, Codruţa şi Teo se îndreaptă spre orele de dans, Cristina merge direct spre casă pentru a căuta un nou text pe care „trebuie să-l punem în lucru”. Ne risipim în cele patru părţi şi rămân ţintuită în loc realizând că soarele a apus, dar aceşti tineri, aceşti „nebuni frumoşi” îşi vor petrece seara tot în artă şi prin artă.
Pornesc cu paşi înceţi pe dalele trotuarului şi zâmbesc uşor afectată la gândul că sunt atât de puţini cei care le vor aprecia efortul. Lor, însă, pare a nu le păsa. Pentru că ei iubesc ceea ce fac şi fac ceea ce iubesc – iar asta înseamnă dragoste de viaţă…
Paşii mă poartă pe aceleaşi cărări ale oraşului studenţiei mele – Cluj, cel mai frumos oraş de pe pământ, iar în gând îmi răsună într-o continuă reluare fraza rostită de Alexandru Teodorescu, încă un copil al cărui destin a fost pecetluit de parafa cortinei dechise: „Veniţi la teatru! Face bine la inimă şi contribuie la combaterea angoasei cotidiene”.
Related posts
-
De ce a fost jefuit Constantinopolul în secolul XIII
În data de aprilie 1204, cruciații au jefuit Constantinopolul în timpul celei de-a patra cruciade, ceea... -
Piramidele nubiene au fost inspirate după cele egiptene
Piramidele nubiene au fost construite de conducătorii vechiului regat Kush în nordul Sudanului actual, ele au... -
Ce scop a avut zidul lui Hadrian
Zidul lui Hadrian, în timpul împăratului roman Hadrian, a fost o fortificație defensivă romană în Britania,...