Încheierea Primului Război Mondial a însemnat şi formarea României Mari. Basarabia, Bucovina, Transilvania, Maramureşul, Crişana şi Banatul s-au unit cu Regatul României. Însă Unirea a adus şi o serie de conflict armate. În anul 1919, Armata Regală Română a înfrânt Republica Sovietică Ungară, care atacase România. În anul 1924, a fost rândul Uniunii Sovietice să atace România. Autorităţile de la Moscova nu au recunoscut Unirea Basarabiei cu România din 1918, astfel că în 1924 au încercat să provoace o răscoală care să dea prilejul Armatei Roşii să intervină în Moldova dintre Prut şi Nistru. Răscoala a început în 15 septembrie, în satul Tatar-Bunar din Bugeac.
Doi agenţi sovietici au mizat pe sprijinul minorităţile naţionale din Basarabia şi au reuşit să îi atragă în răscoală pe ruşi, pe ucrainieni, pe găgăuzi şi pe bulgari, în timp ce ţăranii români şi germani s-au opus acţiunii ruseşti. Concret, în 15 septembrie 1924, un grup de agenţi sovietici au intrat în comuna Tatar Bunar, au tăiat firele telefonice, au arborat drapele roşii şi au proclamat instaurarea puterii sovietice. Comandantul român al postului de jandarmi şi doi soldaţi au fost ucişi. Imediat, detaşamente de răsculaţi au pus stăpânire pe satele învecinate: Cişmele, Achmanghit, Neruşai, Mihăileni şi Galileşti. În total, în răscoală au fost angrenate între 4.000 şi 6.000 de persoane. Pentru a restabili ordinea, Armata Regală Română a trimis detaşamente din Cetatea Albă, sprijinite de voluntari români şi germani. Armata a ajuns la Tatar Bunar în 16 septembrie seara. În data de 18 septembrie au luat cu asalt Tatar Bunarul.
În data de 19 septembrie, răscoala a fost înăbuşită. 489 de săteni au fost arestaţi, iar 287 au fost trimişi în judecată. 85 dintre ei au primit diferite condamnări. Doar doi agenţi sovietici au primit pedepse grele: o condamnare la închisoare pe viaţă şi o alta de 15 ani de închisoare. De asemenea, Guvernul României a interzis Partidul Comunist. În replică, ruşii au proclamat o republică moldovenească în Transnistria şi şi-au intensificat propaganda în Occident, care a păcălit o serie de personalităţi ilustre, care au condamnat intervenţia armatei în Tatar Bunar. De exemplu, be baza celor petrecute acolo, Henri Barbusse a scris o cartte numită Călii, iar celelalte personalităţi au condamnat în presă intervenţia românească pe care au calificat-o drept represiune.
Ascultati reportajul de pe RFI AICI.
