Iosif Capotă era descendentul unei mici familii nobiliare din satul Mărgău. A studiat la Liceul George Barițiu din Cluj, apoi la Facultatea de Medicină Veterinară din București. S-a căsătorit cu Elena Leu și s-a stabilit la Huedin, scrie RFI în Pagina de istorie.
A devenit unul dintre cei mai înstăriți locuitori ai orașului și a început să facă politică, în interiorul PNȚ.
În septembrie 1940, când Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Capotă s-a refugiat la Câmpia Turzii. După război, Iosif Capotă s-a întors la Huedin și a fost ales președintele organizației teritoriale a PNȚ care includea orașul și comunele din zona montană.
De asemenea, a candidat pentru Parlament din partea PNȚ. A fost ales, însă nu a intrat în posesia mandatului din cauza falsificării alegerilor.
În noaptea de 19 noiembrie 1946, a fost agresat de comuniști, pentru că încerca să împiedice fraudarea alegerilor în Huedin. După alegeri, presiunile asupra sa au continuat. În martie 1947, a fost arestat pentru 10 zile, apoi a fost eliberat.
În mai 1947, comuniștii au decis să îl lichideze. Unul dintre prietenii săi, Mihai Simule, l-a prevenit. Iosif Capotă a reușit să se ascundă, iar Mihai Simule a fost executat în locul său.
Iosif Capotă s-a ascuns în satele din zonă: Ciuleni, Mărgău și Brăișor. A constituit, împreună cu ruda sa prin alianță, Alexandru Dejeu, un grup de rezistență anticomunistă.
Iosif Capotă a rezistat în clandestinitate 11 ani. A tipărit și răspândit mii de manifeste anticomuniste prin care protesta împotriva interzicerii Bisericii Greco-Catolice și a PNȚ și împotriva exilării Regelui Mihai I.
În 7 decembrie 1957, a fost arestat de Securitate, după ce încercarea sa de sinucidere a eșuat. În mai-iunie 1958, cele 50 de persoane care alcătuiau grupul Capotă-Dejeu au fost judecate de Tribunalul Militar Cluj.
Iosif Capotă și Alexandru Dejeu au fost condamnați la moarte în 9 iulie 1958 și executați în Penitenciarul Gherla în 2 septembrie 1958.
Citește și alte Pagini de istorie AICI.
