Vasile Goldiș s-a născut într-o familie de preoți ortodocși. Tatăl său, Isaia, era cleric, la fel ca și ambii săi bunici. Unul dintre unchii săi, Iosif Goldiș, avea să devină episcop ortodox al Aradului.
Vasile Goldiș a învățat în satele Cermei și Pădanul Nou, unde a deprins limbile maghiară și germană. Mai apoi, a urmat cursurile Liceului Teoretic din Arad. În 1881, a primit o bursă din partea Episcopiei Ortodoxe a Aradului și a putut studia Literele și Filosofia la Universitățile din Budapesta și din Viena.
În 1885, după absolvire, Vasile Goldiș a fost numit profesor la Liceul Eotvos din Budapesta. S-a transferat la Caransebeș, apoi în Brașov. În acest oraș, a devenit membru, din 1890, al societății culturale Casina Română, iar din 1893, al Partidului Național Român.
Din 1901, s-a stabilit la Arad, unde unchiul său l-a numit secretar al Episcopiei ortodoxe și director al Școlii Superioare de Fete. În anul 1905, a fost ales în conducerea Partidului Național Român, care a impus acestei formațiuni o nouă linie politică, cea a activismului.
Drept urmare, în 1906, Vasile Goldiș a fost ales deputat în Parlamentul din Budapesta. S-a făcut remarcat prin ardoarea cu care a apărat drepturile românilor. În consecință, la alegerile din 1910, Guvernul din Budapesta a făcut presiuni pentru a împiedica realegerea sa.
Vasile Goldiș a revenit la Arad, unde a devenit directorul ziarului Românul, una dintre cele mai importante publicații din Transilvania. În anul 1916, a refuzat să semneze declarația de fidelitate cerută de Guvernul din Budapesta în contextul intrării României în Primul Război Mondial. De aceea, autoritățile maghiare au suspendat apariția ziarului, până în 1918.
Citește întregul articol pe RFI.ro.
[…] Citește și alte Pagini de istorie AICI. […]
[…] Citește și alte Pagini de istorie AICI. […]