Pentru maghiari, domnia lui Andrei al III-lea a echivalat cu sfârșitul unei ere. Acesta era fiul ducelui Ștefan al Slavoniei, fiul postum al Regelui Andrei al II-lea al Ungariei și al Tomasinei Morosini, care provenea dintr-o influentă familie de patricieni venețieni.
Contestat de mic
Andrei al III-lea a trebuit să se lupte încă din copilărie cu disprețul familiei sale. Rudele sale îl considerau pe Ștefan Postumul drept bastard, iar pretențiile la coroană ale lui Andrei al III-lea au fost puse la îndoială.
Cu toate acestea, cu sprijinul unor nobili croați influențați de venețieni, Andrei al III-lea a încercat să preia coroana Ungariei, după ce unchiul său, Regele Ladislau Cumanul fusese excomunicat de Biserica Catolică.
Însă Andrei al III-lea a fost luat prizonier și trimis în custodia ducelui Albert I al Austriei. În iulie 1290, Ladislau Cumanul a murit, iar Andrei al III-lea, eliberat din captivitate, a devenit Rege al Ungariei.
Disputa cu privire la legitimitatea tatălui său s-a transformat însă în prilej de război. Regele Rudolf I al Germaniei l-a proclamat Rege al Ungariei pe fiul său, ducele Albert I al Austriei. Un aventurier, care pretindea că este principele Andrei al Slavoniei, a încercat să devină el însuși Rege al Ungariei, în timp ce Regina Maria a Neapolelui, sora lui Ladislau Cumanul, l-a proclamat Rege al Ungariei pe fiul său, Carol Martel de Anjou, apoi pe nepotul ei, Carol Robert de Anjou.
Citește AICI cum a influențat soarta românilor Regatul Ungariei.