Ion Flueraș a venit pe lume în 1882, într-o familie greco-catolică modestă din satul Chereluș. A studiat la școala confesională greco-catolică din satul natal. A absolvit doar patru clase, deși avea o inteligență cu mult peste medie. Din cauza lipsei mijloacelor materiale, părinții săi l-au dat ucenic al unui meșter rotar.
În anul 1901, a dat examenul de calfă și a reușit să se angajeze ca muncitor calificat. În perioada 1907 – 1918, a trăit la Budapesta. S-a înscris în secția română a Partidului Social-Democrat din Ungaria și a candidat, în 1905, pentru un post de deputat, dar nu a fost ales.
Promotor al Marii Uniri
În anul 1918, atunci când liderii românilor ardeleni au decis să formeze un consiliu național care să reprezinte națiunea română din Imperiul Austro-Ungar, Ion Flueraș a fost unul dintre cei care au sprijinit această idee. Consiliul Național Român Central s-a format în toamna lui 1918, la Arad. Din acest organism făceau parte șase reprezentanți ai Partidului Național Român și șase ai Partidului Social-Democrat.
Ion Flueraș a fost unul dintre cei șase social-democrați implicați la cel mai înalt nivel în organizarea Marii Adunări Naționale de la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia. El a fost ales membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei și era responsabil de portofoliul Sănătății. A început să redacteze și să publice ziarul Tribuna Socialistă.
După Marea Unire, a participat la tratativele politice dintre social-democrații ardeleni și cei din Vechiul Regat.
Ion Flueraș nu a reușit să se înțeleagă cu socialiștii din București, care era sub influența comuniștilor. A decis să se despartă de acest curent politic și să se dedice sindicalismului.
Din 1926 și până în 1938, când Regele Carol al II-lea a desființat sindicatele, Ion Flueraș a fost președinte al Confederației Generale a Muncii. De asemenea, s-a apropiat de vechiul său coleg din Consiliul Dirigent, Iuliu Maniu, iar în 1928, Ion Flueraș a fost ales deputat pe listele PNȚ.
Citește care a fost soarta lui Fluieraș, în Pagina de istorie a RFI.
