Ziua Internațională a Femeii este o sărbătoare internațională celebrată anual pe 8 martie și avea ca principal obiectiv susținerea drepturilor femeilor. Ziua Femeii se concentrează pe probleme precum egalitatea de gen, drepturile reproductive, violența și abuzul împotriva femeilor. Această sărbătoare a fost stimulată de mișcarea pentru votul universal feminin, a apărut din mișcările muncitorești în America de Nord și Europa la începutul secolului al XX-lea.
Cel mai vechi eveniment înregistrat de Ziua Femeii,a fost „Ziua Națională a Femeii”, pe 28 februarie 1909, în orașul New York. A fost organizat de Partidul Socialist din America la sugestia activistei Theresa Malkiel. Au existat afirmații conform cărora ziua a fost comemorarea unui protest din 8 martie 1857, al femeilor care lucrau în confecții. Cercetătorii au descris acest lucru drept un mit menit să detașeze Ziua Internațională a Femeii de originea sa socialistă.
În august 1910, a fost organizată o conferință internațională a Femeilor Socialiste înaintea adunării generale de la Copenhaga, Danemarca. Cu toate acestea, ceea ce a făcut istorie pentru sărbătorirea modernă a Zilei Internaționale a Femeii, a fost incendiul de la fabrica Triangle Shirtwaist din New York City, pe 25 martie 1911, unde au murit 146 de muncitori, dintre care 123 erau femei.
Inspirate parțial de socialiștii americani, delegatele germane Clara Zetkin, Käte Duncker, Paula Thiede și alții au propus instituirea anuală a unei „Zile a Femeilor”, deși nu a fost specificată nicio dată. Cei 100 de delegați, care reprezentau 17 țări, au fost de acord cu ideea ca strategie de promovare a drepturilor egale, inclusiv a dreptului de vot al femeilor.
În 19 martie 1911, prima zi internațională a femeii a fost sărbătorită de peste un milion de oameni
În anul următor, pe 19 martie 1911, prima Zi Internațională a Femeii a fost sărbătorită public de peste un milion de oameni în Austria, Danemarca, Germania și Elveția. În Austro-Ungaria, au avut loc 300 de demonstrații, cu femei care defilau pe Ringstrasse din Viena și purtau mesaje în cinstea martirilor Comunei din Paris. În toată Europa, femeile au cerut dreptul de a vota și de a ocupa funcții publice și au protestat împotriva discriminării bazată pe sex.
La 8 martie 1917, la Petrograd (23 februarie 1917, calendarul iulian), femeile muncitoare din domeniul textilelor au început o demonstrație care a cuprins în cele din urmă întreg orașul, cerând „Pâine și pace” — încheierea Primului Război Mondial, a penuriei de alimente, și țarismului.
Aceasta a marcat începutul Revoluției din februarie, care, alături de Revoluția din octombrie, a alcătuit Revoluția Rusă. Liderul revoluționar Lev Troțki a scris: „23 februarie (8 martie) a fost Ziua Internațională a Femeii și erau prevăzute întâlniri și acțiuni. Dar nu ne-am imaginat că această zi va inaugura revoluția. Acțiunile revoluționare erau prevăzute, dar fără o dată. Dimineața, în ciuda ordinelor contrare, muncitorii din textile și-au părăsit munca în mai multe fabrici și au trimis delegați să ceară sprijinul grevei, apoi toți au ieșit în stradă.” Șapte zile mai târziu, țarul Nicolae al II-lea a abdicat, iar guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul de vot.
Rușii au adoptat sărbătoarea după Revuluția Rusă
După Revoluția Rusă, bolșevicii Alexandra Kollontai și Vladimir Lenin au făcut din Sărbătoarea femeilor o sărbătoare oficială. La 8 mai 1965, Prezidiul Sovietului Suprem a decretat Ziua Internațională a Femeii, zi nelucrătoare în URSS, „în comemorarea meritelor deosebite ale femeilor sovietice în construcția comunistă, în apărarea Patriei lor în timpul Marelui Război Patriotic, de asemenea, a marcat marea contribuție a femeilor la întărirea prieteniei dintre popoare și a luptei pentru pace. Dar totuși, ziua femeii trebuie sărbătorită ca și alte sărbători”.
Ziua Internațională a femeii a rămas predominant o sărbătoare comunistă până în jurul anului 1967, când a fost preluată de al doilea val al feminismului. Ziua a reapărut ca o zi a activismului și este uneori cunoscută în Europa ca „Ziua Internațională a Luptei Femeilor”.
În anii 1970 și 1980, grupurilor de femei li s-au alăturat partide de stânga și organizații muncitorești pentru a solicita egalitate de salariu, egalitate de șanse economice, egalitate de drepturi legale, drepturi de reproducere, îngrijirea subvenționată a copiilor și prevenirea violenței împotriva femeilor.
În unele țări, Ziua Femeii nu este considerată o sărbătoare oficială
Până în secolul XXI, Ziua femeilor a fost criticată ca fiind puternic diluată și comercializată, în special în Occident, unde era sponsorizată de marile corporații și folosită pentru promovarea noțiunii generale și vagi a egalității, mai degrabă decât pentru reforme sociale radicale.
Ziua Femeii este o sărbătoare oficială în mai multe țări din întreaga lume, inclusiv în Afganistan, Angola, Armenia Azerbaidjan, Belarus, Burkina Faso, Cambodgia, China (pentru numai femei), Cuba, Georgia, Germania (doar Berlin și Mecklenburg-Pomerania de Vest), Guineea-Bissau, Eritreea, Kazahstan, Kârgâzstan, Laos, Madagascar (numai pentru femei), Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uganda, Ucraina, Uzbekistan și Zambia.
În unele țări, cum ar fi Australia, Camerun, Croația, România, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Vietnam și Chile Ziua Femeii nu este o sărbătoare publică oficială, dar este totuși respectată la scară largă.
Foto: Femei din Algeria în apartamentul lor, Eugène Delacroix, 1833.
CITEȘTE ȘI:
Ce roluri aveau femeile în Roma Antică
Murasaki Shikibu a fost prima romancieră
