În Ajun de Crăciun

Majoritatea din noi ne revigorăm din oboseala de după Revelion și numărăm ultimile zile de odihnă pentru a reveni pe aceleași trasee aglomerate și pentru a ne închide în birourile obișnuite. Însă, pentru românii din Republica Moldova și peste 2.500 de ruși lipoveni care trăiesc în județul Suceava, dar și pentru alți români inclusiv din Transilvania este Ajunul Crăciunului sărbătorit pe stil vechi. Obiceiurile laice nu întârzie să apară în fiecare casă, unde Crăciunul este așteptat ca o binecuvântare. Să urmărim câteva din obiceiurile care încă se practică.În Bucovina există credința că nu este bine să ai lucruri împrumutate pe durata sărbătorilor de iarna. De aceea, în preajma Crăciunului, se recuperează sau se restituie lucrurile împrumutate prin sat. În ziua de Ajun, femeile ies în livadă cu mâinile pline de aluat și ating fiecare pom și spune: “cum sunt mâinile mele pline cu aluat, așa să fie pomii încărcați cu rod la anul”. Pregătirea mesei de Ajun începe în primele ore ale dimineții, când gospodinele coc colacii “rotunzi ca Soarele și Luna ” și un colac special, numit “Creciun”. Acest colac se păstrează până atunci când primul animal din gospodărie va da naștere unui pui. În dimineața Ajunului erau preparate douăsprezece feluri de mâncare de post (grâu pisat și fiert, prune afumate fierte, bob fiert, sarmale cu crupe, ciuperci tocate cu usturoi, borș de bureți, fasole fiarta și “sleita” etc), care erau așezate pe masa din “casa cea mare”. Din ele se consumă seara, după trecerea preotului cu icoana. Niciun membru al familiei nu se așează la masă fără a-și face rugăciunea. Cele douăsprezece feluri de mâncare, nu erau consumate în întregime, resturile sunt păstrate pe masă până la Bobotează. Aceste resturi erau așezate la fereastra spre îndestularea celor morți.
La basarabeni nu se dă nimic din casă în ziua de Ajun, nici gunoiul nu se aruncă din casă și nu se împrumută nimic. În Ajunul Crăciunului se dăruiesc două turte. Una este dată celui care îngrijește vitele, iar alta este ruptă și dată animalelor. Atunci când le dai trebuie să zici:”Cinați sănătos că și noi cinăm”.
De asemenea, se umblă cu “Căluțul”, “Ursul”, “Steaua”, însă, cel mai cunoscut este “Caprița”. Caprița este însoțită de un cioban, de mai mulți inși care vor dansa cu caprița și de un medic care o lecuiește, căci ea, nu vrea să danseze și se face bolnavă. Se colindă până după miezul nopții:
”Vine capra de la munte
Cu steluța albă-n frunte,
Ța, ța, ța, căpriță, ța,
Pentru mine a-i dansa,
Numai zăhărel ț-oi da!…”
În vasul cu apa, din care gazda urmează să- și toarne pentru spălat, se pun nuci, ca să fie sănătoși peste an. Alți gospodari pun o potcoavă în cofa cu apă și după această potcoavă beau apa și adapă vitele, ca să fie cu toții sănătoși și tari ca fierul.
Pe stil vechi sau pe stil nou, Crăciunul își păstrează valoare prin obiceiurile care încă se mai practică printre români și care dau o tentă senină noului început de an.

Related posts

Leave a Comment