Paracelsus a fost un medic, alchimist și filozof elvețian al Renașterii germane. Un pionier al medicinei Renașterii și „părintele toxicologiei”, el a subliniat importanța observației și a influențat medicina modernă timpurie.
Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim) s-a născut în Egg an der Sihl, lângă Einsiedeln, Schwyz, într-o casă de lângă râul Sihl în Elveția. Tatăl său, Wilhelm, era chimist și medic de descendență nobilă șvabă, iar mama lui, probabil din zona Einsiedeln, lucra la spitalul mănăstirii.
Paracelsus s-a referit adesea la originile sale umile, rurale. După moartea mamei sale în 1502, Paracelsus s-a mutat împreună cu tatăl său la Villach, Carintia, unde a fost educat în botanică, medicină și filozofie. Probabil a primit și o educație timpurie de la tatăl său și de la clericii locali. În timp ce unii susțin că a fost îndrumat de figuri notabile precum Johannes Trithemius, nu există nicio dovadă. La 16 ani, Paracelsus a început să studieze medicina la Universitatea din Basel, iar mai târziu a obținut doctoratul la Universitatea din Ferrara în jurul anilor 1515–1516.
Între 1517 și 1524, Paracelsus a călătorit mult prin Europa și a ajuns posibil până în Egipt, unde a căutat cunoștințe universale dincolo de cărți. A servit ca chirurg al armatei în diferite războaie. Întors acasă în 1524, el s-a stabilit la Salzburg ca medic până în 1527, unde a completat primele sale scrieri medicale, Elf Traktat și Volumen medicinae Paramirum. În acest timp, el a reflectat asupra vieții, morții, sănătății, bolii, locul umanității în univers și relația ei cu Dumnezeu.
Paracelsus a lucrat chirurg militar o perioadă
Paracelsus credea că sănătatea depindea de armonia dintre oameni (microcosmos) și natură (macrocosmos). El a propus că bolile provin din dezechilibrele minerale ale organismului și ar putea fi tratate cu remedii chimice. Doctrina sa a legat aspectul unei plante de proprietățile sale vindecătoare, de exemplu, orhideele pentru probleme testiculare. Paracelsus a respins diferențele stricte catolice între creator și creație, făcându-i pe unii să-l asocieze cu protestantismul.
Paracelsus a reintrodus opiumul în Europa de Vest, lăudându-i beneficiile și creat laudanum (un medicament bazat pe tinctură de opium), deși rețeta sa diferă de versiunile ulterioare. De asemenea, a inventat opodeldoc, un unguent pe bază de săpun, cu alcool și esențe de plante. În “Marea carte a chirurgiei”, Paracelsus a promovat antisepsia și a pledat pentru curățarea rănilor în detrimentul remediilor tradiționale precum bălegarul de vacă.
Activitatea lui Paracelsus de chirurg militar a evidențiat importanța prevenirii infecțiilor și a reglarii dietei. De asemenea, a avansat tratamentul sifilisului, recunoscându-l ca fiind contagios și tratabil cu doze măsurate de mercur și a oferit cea mai detaliată descriere clinică a bolii la acea vreme.
Paracelsus a contestat teoriile medicale ale lui Hipocrate și Galen
Paracelsus a contestat teoriile medicale predominante ale lui Hipocrate și Galen, înlocuind cele patru umori cu trei: sare (stabilitate), sulf (combustibilitate) și mercur (lichiditate). El a respins sângerarea excesivă, pledând pentru post și vindecarea naturală a corpului. Paracelsus a avansat diagnosticul clinic, a propus că bolile sunt entități independente cauzate de agenți externiși a anticipat teoria germenilor. El a introdus remedii specifice, inclusiv helleborus negru pentru arterioscleroză și fier pentru anemie și a inventat termenii precum „chimie”, „gaz” și „alcool”.
Cunoscut ca un vindecător minune, Paracelsus a creat remedii pentru ciumă și boli infecțioase, folosind adesea diaforetice, tonice și teriac. De asemenea, a studiat sistematic mineralele și izvoarele minerale alpine pentru proprietățile lor curative. Lucrarea sa, “Despre boala minerilor”, a explorat bolile profesionale și efectele metalelor asupra corpului uman.
Paracelsus a inspirat și numeroase lucrări de ficțiune. Exemple notabile includ poemul lui Robert Browning – Paracelsus (1835), piesa în versuri a lui Arthur Schnitzler (1899) și filmul german Paracelsus (1943). El a influențat romanul Frankenstein al lui Mary Shelley și stă la baza personajului “Fullmetal Alchemist”, Van Hohenheim. Paracelsus apare în jocuri video precum Fate/Grand Order, Darkest Dungeon și Lies of P.
Foto: David Scott (1806-1849) – Paracelsus ține o prelegere despre “Elixir Vitae”.
CITEȘTE ȘI:
