Idei și preocupări ale elitei intelectuale interbelice legate de Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale din Cluj

De Leonard Horvath, istoric

După Primul Război Mondial, odată cu Marea Unire din 1918, Universitatea Clujeană, asemenea universităţilor din Strasbourg şi Bratislava, a fost preluată de autorităţile statului, devenind o instituţie a României Mari. La 12 mai 1919 se constituie Universitatea Daciei Superioare din Cluj, ale cărei cursuri le inaugurează, istoricul Vasile Pârvan, cu prelegerea “Datoria vieţii noastre” în 3 noiembrie 1919.

Astfel, atât Universitatea, cât și alte instituții făcea parte dintr-un proiect amplu de țară de a pune bazele unei culturi și educaţii de calitate pentru toți cetățenii României Mari. Aceste idei vor aduce la Cluj elite intelectuale de prim rang academic din tot Regatul României, dar și personalități de talie mondială.

Realităţile politice, economice şi teritoriale de după Primul Război Mondial au contribuit la intensificarea eforturilor şi pentru înfiinţarea unei instituţii superioare de învăţământ economic românesti la Cluj. Perioada era favorabilă şi datorită preocupărilor, româneşti şi europene, pentru o nouă viziune şi organizare a învăţământului economic, în consonanţă cu cerinţele prezentului şi viitorului economic.

În această ambianţă, la scurtă vreme după înfiinţarea Universităţii, la 14 noiembrie 1920, se înfiinţa la Cluj, primă instituţie de învăţământ economic românesc din Transilvania sub denumirea de Academia Comercială, care peste doi ani îşi va schimba denumirea în Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Aceasta a avut puterea marilor provocări academice şi economice ale timpului, în deplină rezonanţă cu cele susţinute la marile universităţi economice europene.

Perioada de început rămâne semnificativă prin preocupările de reorganizare, adaptare, inovare şi modernizare instituţională, prin eforturile de păstrare a exigenţelor ştiinţifice şi didactice, prin cele de extindere a spaţiilor sociale şi de învăţământ, prin dotările cu reviste şi cărţi de specialitate a bibliotecii, prin încercările de organizare şi desfăşurare a vieţii studenţeşti. La toate acestea se adaugă preocupările corpului universitar clujanean în oferiea unei curricule de învățământ la standardele vremii, este cunoscut faptul că o parte dintre profesorii renumiții ai perioadei interbelice susțineu cursuri și conferințe atât la Universitate cât și la Academia Comercială din Cluj sau strainatate.

Unii din aceştia şi-au făcut studiile în mari centre universitare europene, au stabilit contacte cu mediile academice şi de afaceri din ţară şi străinătate, au fost implicaţi în diverse proiecte şi activităţi economice, au contribuit la formarea a numeroase generaţii de economişti.

Prima decadă din viaţa Academiei Comerciale din Cluj a stat sub semnul efortului de construire a unei comunităţi didactice şi ştiinţifice performante, care a ţinut în mod constant seama de contextul transilvănean. Până în 1930, principiile de funcţionare ale corpului academic şi ale autorităţilor universitare au fost uşor diferite de cele puse în practică la Academia din Bucureşti, Clujul bucurându-se de o oarecare autonomie şi flexibilitate legat de ceea ce a însemnat programa educațională, cât și viața academică având la bază modelul german de organizare universitară ca urmare a aprateneței până în anul 1918 la Imperiul Austr-Ungar .

Rolul Universităţii și al Academiei Clujene în întreg procesul de învăţământ apare descris atât în literatura de specialitate, cât şi în presa din interbelic. Încă de la începutul primului deceniu interbelic, ziarul „Viitorul” a publicat articole în care Academia și Universitatea era creionate ca un mediu al cunoaşterii.

Universităţile erau considerate nu numai „şcoli în care se predau anumite cunoştinţe, înzestrate cu partea oarecum materială şi externă a culturii: laboratoare, biblioteci, săli de cursuri, dar şi focare de lumină naţională, sunt vetrele unde se făuresc idealurile culturale ale unui neam, spiritul unei rase şi se îndrumează energiile superioare în direcţia progresului cultural şi naţional… aceste alma mater ale culturii, sunt si vor fi locul de unde vor porni curentele civilizatoare”. Acesta a fost spiritul și motivația care a stat la baza elitei intelectuale din România în toata perioada interbelica atât la Cluj, cât și în alte centre universitare din regat.

Sigur că tot acest efort de organizare a vieții academice din anii 1920 la Cluj a fost răsplatit în 1929, la expoziția mondială a universitățiilor din Spania, la care au participat sute de universități care și-au prezentat realizările științifice și oferta de cursuri pe care o aveau. Universitatea Regele Ferdinand din Cluj a câștigat marele premiu și medalia de aur a expoziției. Acestă reușită se datorează corpului academic de excepție care s-a implicat cu dăruire în construirea unui învațămant superior de calitate la stadardele vremii la Cluj.

Impulsionați de acest succes international, dar și datorită lobby-ului făcut de mediul de afaceri și politic din Transilvania care își doreau să aibă specialiști bine pregătiți în domeniul economic pentru a conduce diferite companii sau a oferi soluții viabile legate de politiciile economic ale României din aceea perioadă, începând cu 1 ianuarie 1930, activitatea academică şi de cercetare a instituţiei de învăţământ economice superioare din Cluj a fost organizată printr-o lege special denumita Legea Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Tot din același an, instituţia academică clujeană a avut dreptul să organizeze şi să acorde titlul ştiinţific de doctor în economie. Primul doctor a fost profesorul Gheorghe Dragoş, cu o teză despre istoria cooperaţiei în Ardeal. Astfel, între anii 1930-1947, au fost acordate 18 titluri de doctori în economie.

Anii 1930-1940 se remarcă, pe de o parte prin uniformizarea funcționării administrative a universităților din întreaga Românie, Clujul fiind organizat la fel ca și universitățile din București Iași și Cernăuți.

Toată perioada anilor 1930-1940 au stat sub refomarea continuă a învăţământul superior, proiectele de modernizare au constat nu numai în programe de colaborare cu alte universităţi străine, dar şi în iniţiative de transformare a unor şcoli superioare în facultăţi, propuneri de înfiinţare de noi institute sau noi catedre.

La acest capitol, o temă îndelung dezbătută a elitei intelectuale și politice interbelice care a suscitat dispute frecvente în parlament a fost aceea a politicianismului în învăţământ şi în administraţie, îndeosebi a modului în care se desfăşura recrutarea cadrelor didactice universitare şi numirea profesorilor pe posturile vacante din universităţi. După cum putem observa, preocuparea elitelor pentru atingerea și oferirea unui învățământ superior economic de calitate a a animat atât viața politică, cât mai ales mediul academic românesc însă aceste dezbateri aprinse al societății interbelice

Toate aceste idei si dezbateri au fost oprite în anul 1940, când partea de nord a Transilvaniei, care includea şi oraşul Cluj, a fost cedată statului maghiar, în urma Arbitrajului de la Viena.

Impactul asupra mediului acedemic a fost imediat. În septembrie 1940, profesorii și studenții au fost nevoiți să părăsească Clujul, căutându-şi un loc de refugiu în care să-şi continue activitatea didactică şi de cercetare. Astfel, dupa intense dezbateri, Academia Comercială s-a mutat la Brașov. În primii anii după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, mai exact periada 1946-1947, au fost marcaţi de epurarea masivă a corpului profesoral al Academiei Comerciale, motivată de raţiuni politico-ideologice. Toate aceste epurări, dar și noul context politic în care ajunge Romania face ca în anul 1948 Academia care a funcționat pe toata perioada deceniului 4 al secolului XX la Brașov, să fie desființată de noul regim politic instaurat în Romania.

Dacă Alba Iulia, după 1918, devine din punct de vedere politic un fel de Reims al tuturor românilor. Clujul a fost văzut tot timpul ca o cetate a culturii în Transilvania înglobând între zidurile ei multiculturalitatea specifică zonei unde s-au întrepătruns secole de-a rândul cultura germană, maghiară și românească, fiind astăzi recunoscută la nivelul învățământului superior drept un etalon în domeniul educației în România dar și în Europa.

La finalul acestor rânduri, putem să afirmă faptul că instituțiile academice clujene au înfruntat timpul și au trecut prin și peste vremuri prin uriașul efort intelectual al oamenilor care s-au regăsit și se vor regăsi în spațiul tradiției universitare și academice. Prin legitimarea trecutului istoric a ceea ce a fost spiritul Academie Comerciale Regale din perioada interbelică și cel al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai de astăzi, ne putem legitimă astfel în fața generatilor trecute, prezente și viitoare.

Vivat, Crescat, Floreat Economica!