Pentru a conduce eficient şi eficace o naţiune, trebuie să o înţelegi şi să înţelegi că soluţionarea problemelor tale trece prin prisma rezolvării problemelor celor care ţi-au conferit legitimitate.
Oare Parlamentul, Guvernul şi Preşedintele au înţeles aspiraţiile naţiunii române?O “diagnoză organizaţională” – potrivit lui Bolman şi Deal, 1997 – poate fi realizată prin mai multe tipuri de analiză.
Astfel, se poate face o analiza bazată pe blamarea individului, problemele fiind cauzate de atitudini negative, comportamente deviante, sau incompetenţă, rea intenţie etc, însă în marea majoritate a cazurilor disfuncţionalităţile unei organizaţii sunt cauzate de un menegement deficitar şi nu de erorile individuale.
Un alt tip de analiză se poate axa pe blamarea birocraţiei, motivându-se că organizaţia este birocratică şi anulează cu bună ştiinţă toate intenţiile bune ale managerului.
A treilea mod de analiză are în vedere compararea organizaţiei cu o “junglă” în care numai cei puternici supravieţuiesc. Rezultatele scontate nu se obţin, fiecare fiind interesat de setea de putere în detrimentul obiectivelor organizaţiei. În acestă situaţie, managerul nu poate face nimic, decât să încerce să supravieţuiască.
Oricine, fie că are sau nu habar despre diagnoza organizaţională, îi încadrează clasa politică în una din cele trei tipuri de analiză.
Susţinătorii Preşedintelui sunt adepţii primului mod de analiză căutând “ţapi ispăşitori”, fără a vedea managementul deficitar al acestuia în conducerea statului.
Reprezentanţii PDL-ului par a îmbrăţişa cea de a doua modalitate de analiză, partenerii de guvernare şi opoziţia fiind principalii vinovaţi de anularea tuturor intenţiilor bune ale Preşedintelui.
Simplii cetăţeni, umilii plătitori ai erorilor manageriale, împărtăşesc cel de-al treilea mod de analiză şi – cred eu – pe bună dreptate. Într-adevăr viaţa politică pare o “junglă”, setea de putere fiind atât de mare, încât foştii aliaţi au devenit duşmani de moarte. “Agenda cetăţeanului” este doar o expresie golită de conţinut, folosită în scop electoral.
Deşi aceste tipuri de analuiză sunt simpliste şi superficiale, concluziile lor sunt reale evidenţiind gravele carenţe manageriale ale Preşedintelui, precum şi lipsa de eficacitate şi eficienţă a întregii clase politice.
Pentru a verifica aceaste concluzii, voi încerca un alt mld de abordare a diagnozei organizaţionale, fundamentat pe abordarea sistemică, bazându-se pe înţelegerea organizaţiei ca sistem, ca un spaţiu în care interacţionează o multitudine de idei, structuri, probleme şi grupuri care – potrivit lui Jonson, Kast, Rosenzweig, Nutley şi Osborne – trebuie tratată ca un “întreg organizat sau complex”, ca “o combinaţie de părţi ce formează un tot unitar”. Aşadar, organizaţia este înţeleasă ca un sistem în care interacţionează diverse elemente. Aceste elemente sunt: imput-uri sau resurse; procese; output-uri sau rezultate; outcome-uri sau impactul acestor rezultate; şi feedback-uri reprezentând reacţia la o acţiune dată. Altfel spus:
1. Imput-urile includ oameni, bani şi echipamente
2. Procesele conţin activităţi realizate cu ajutorul imput-urilor
3. Output-urile reprezintă ceea ce produce organizaţia respectivă
4. Outcome-urile sunt rezultatul combinaţiei de output-uri
5. Feedback-ul este reacţia pe care o au grupurile afectate: clienţi, cetăţeni, beneficiari etc.
Schema explicativă a analizei sistemice este următoarea: Problemele social-economice se exprimă prin Nevoi care trebuie soluţionate. Nevoile determină Obiectivele, iar realizarea Obiectivelor implică Imput-urile adică Resursele materiale, umane şi financiare. Utilizarea acestor resurse în diverse Activităţi, au ca rezultat Output-urile, adică rezultatele/produsele. Raportul dintre Imput-uri şi Output-uri ilustrează Eficienţa activităţii organizaţiei. Output-urile se materializează în Produse intermediare şi Produse finale care generează un Impact sau Outcome. Ele arată în ce măsură activitatea organizaţiei şi-a atins Obiectivele soluţionând Problemele social-economice materializate în Nevoi, evidenţiind Eficacitatea organizaţiei.
Nevoile sociale actuale sunt numeroase. Iată câteva dintre ele: nevoia de locuri de muncă, nevoia de locuinţe, nevoia de un trai decent, nevoia de stabilitate economică şi politică, nevoia de o guvernare eficace şi eficientă capabilă a limita efectele crizei economice şi a relansa economia.
Care dintre aceste nevoi s-au soluţionat? Nici una. În schimb s-a adâncit criza economică, combinându-se cu una politică, a crescut numărul şomerilor, ni s-a propus legalizarea prostituţiei, a drogurilor uşoare şi modificarea Constituţiei şi ni s-a oferit sfatul înţelept “Să trăiţi bine!” ajustat de folclorul popular la nevoile actualei etape prin “Să traiţi cum puteţi sau dacă mai puteţi!”
Toate acestea demonstrează ineficienţa şi ineficacitatea actului guvernării, verificând concluziile avansate anterior şi sprijinind afirmaţiile lui Maiorescu vizând incapacitatea vieţii sociale româneşti de a-şi croi veşminte pe măsura calităţilor şi aspiraţiilor acestui popor.
Nu este suficient doar a constata. Cei cărora nu le convine această stare de fapt, au posibilitatea de a o schimba, cu ocazia alegerilor prezidenţiale, prin votul pe care îl vor da.
Prin votul nostru, putem pune punct epocii Basescu, pentru că – în opinia mea –
Când Escu vine la putere,
Ni se promite-o nouă viaţă.
Dar timpul trece, în tăcere,
Şi ştim că ne-a minţit, pe faţă.
Alt scarificiu ni se cere,
De nu mai ştii cum să-i faci faţă,
Când Escu vine la putere
Şi ne promite-o nouă viaţă.
Escu voieşte să prospere,
Că un mandat nu ţine-o viaţă.
Rapace, el atunci înhaţă
Ce-au lăsat cei ce-au fost în faţă.
Un nou guvern noi biruri cere,
Când Escu vine la putere.
