Pe la jumătatea secolului XX, pe lucul “Centrului de diagnostic şi tratament”, era grădina imobilului din strada Moţilor 19. Locatarii, proaspeţi orăşeni, o parcelaseră, astfel că unei familii îi revenea circa 100 mp. Pentru ceata de prichindei, în joaca lor de-a socializarea, grădina era domeniul perfect de competiţie, din primăvară până în toamnă. Ppregătirea terenului pentru viitoarea recoltă genera o concurenţă acerbă. Ţânci de-o şcheoapă pândeau clipa în care izbuteau să apuce vreun hârleţ sau vreo săpăligă, spre a se încrâncena în lupta cu pământul. Ivirea roadelor muta competiţia pe tărâmul laudelor: “Ceapa noastră verde e mai verde!”, “Roişiile noastre sunt mai roşii!”, “Morcovii noştri sunt mai dulci!”. Competiţia devenise atât de acută, încât un prichindel – pentru a-şi dovedi superioritatea – a declarat ritos: “Pe tufele noastre de cartofi sunt cei mai mulţi gândaci de colorado! Sâc!”
