De ce Aristotel credea că femeile sunt inferioare bărbaților

Lucrările lui Aristotel au înfățișat femeile inferioare bărbaților din punct de vedere moral, intelectual și fizic. El a văzut femeile drept proprietatea bărbaților; a susținut că rolul lor în societate este cel reproductiv și de a servi bărbații în gospodărie; și a văzut dominația masculină a femeilor ca fiind naturală.

Nu toți marii înțelepți greci credeau că femeile sunt inferioare. Profesorul lui Aristotel, Platon, și-a prezentat viziunea despre cea mai echitabilă societate în lucrarea sa Republica. Platon susține că femeile ar avea egalitate politică și educațională completă într-o astfel de societate și ar putea să servească chiar și în armată. Pitagoreii au apreciat și participarea femeilor, care erau tratate egale din punct de vedere intelectual.

Istorica Gerda Lerner afirmă că Aristotel credea că femeile au sânge mai rece decât al bărbaților, ceea ce făcea ca femeile să nu evolueze în bărbați, sexul pe care Aristotel îl credea perfect și superior.

Maryanne Cline Horowitz a afirmat că Aristotel credea că „sufletul contribuie la forma și modelul creației”. Aceasta implică faptul că orice imperfecțiune care este cauzată în lume trebuie să fie din vina unei femei, deoarece nu se poate dobândi o imperfecțiune din perfecțiune (pe care el a perceput-o ca fiind bărbatul).

Aristotel a avut o structură ierarhică în teoriile sale. Lerner susține că prin acest sistem patriarhal, transmis din generație în generație, oamenii au fost condiționați să creadă că bărbații sunt superiori femeilor. Aceste simboluri erau repere despre care copiii învațau, iar ciclul patriarhatului a continuat dincolo de greci și în alte civilizații.

Mulți politicieni din secolele XVI și XVII, au fost de acord cu ideile patriarhale ale lui Aristotel

Herodot era șocat de contrastul dintre rolurile femeilor egiptene și ale femeilor din Atena. El a observat că femeile egiptene mergeau la piață și erau erau implicate în activități de comerț. În Egiptul Antic, femeile din clasa de mijloc erau eligibile să participe la un tribunal local, să facă tranzacții imobiliare și să moștenească sau să lase moștenire proprietăți.

Femeile au asigurat, de asemenea, împrumuturile și au fost martore la documentele legale, în timp ce femeilor ateniene li se refuzau astfel de drepturi. Influența greacă s-a răspândit însă odată cu dominația lui Alexandru cel Mare, care a fost educat de Aristotel.

Mulți teoreticieni din secolele al XVI-lea și al XVII-lea au fost de acord cu punctele de vedere ale lui Aristotel cu privire la locul femeii în societate, dar niciunul dintre ei nu a încercat să dovedească obligația femeilor pe baza familiei patriarhale până după anul 1680.

Teoria politică patriarhală este strâns asociată cu Sir. Robert Filmer. Cu ceva timp înainte de 1653, Filmer a finalizat o lucrare intitulată Patriarha. Cu toate acestea, nu a fost publicată decât după moartea sa. În ea, el a apărat dreptul divin al regilor deoarece aveau titlul moștenit de la Adam, primul om din specia umană, conform tradiției iudeo-creștine-islamice.

Diderot a contrazis ideile patriarhatului

Cu toate acestea, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, opiniile clericale ale patriarhatului au întâmpinat provocări din partea autorităților intelectuale. Enciclopedia lui Denis Diderot a negat moștenirea autorității paterne afirmând: „… rațiunea ne arată că mamele au drepturile și autoritatea egale cu cele ale taților; căci obligațiile impuse copiilor provin în mod egal de la mamă și de la tată, întrucât ambii sunt în egală măsură responsabili pentru aducerea lor pe lume. Totuși, legile lui Dumnezeu care se referă la obediența copiilor se alătură tatălui și mamei fără nicio diferențiere, ambii posedă un fel de ascendență și jurisdicție asupra copiilor lor…”.

În secolul al XIX-lea, unele femei precum Sarah Grimke, au început să conteste interpretările patriarhale ale scripturilor creștine, argumentând că traducătorii bărbați au fost părtinitori. Ea a aplicat critici istorice și culturale versetelor biblice, și a propus interpretări alternative care au pus sub semnul întrebării rolurile tradiționale de gen.

Pe baza ideilor lui Grimke, Elizabeth Cady Stanton a publicat Biblia femeii, susținând o lectură feministă atât a Vechiului, cât și a Noului Testament. Această mișcare s-a extins cu teoria feministă, care a criticat tradiția patriarhală iudeo-creștină.

În 2020, teologul Elaine Storkey a examinat 30 de femei biblice în “Femeile într-o lume patriarhală”, unde a analizat diferitele forme și paradoxuri ale patriarhatului. Între timp, istoricul Michael Grossberg a introdus termenul „patriarhat judiciar”, care a descris modul în care judecătorii își mențin controlul asupra dreptului familiei, întărind autoritatea patriarhală în cadrul instituțiilor juridice.

Foto: Alexandru cel Mare și Aristotel. Ilustrație de Charles Laplante, un gravor și ilustrator francez, 1866.

CITEȘTE ȘI:

Cum erau văzute femeile singure în Europa medievală

Ce roluri aveau femeile în Roma Antică

Related posts

Leave a Comment