De la împărați și până la oamenii de rând, romanii au au avut obiceiul să corespondeze prin scrisori. Scrisorile lor au fost găsite în număr mare, scrise cu cerneală pe resturi de papirus, ștanțate pe plăci subțiri de plumb, sau scrise pe foi subțiri de lemn șlefuit.
Aceste scrisori au oferit perspective grozave despre viaţa de zi cu zi a imperiului roman, dar mulți au fost curioși cum aceste scrisori ajungeau la destinație. Roma antică nu avea un serviciu poștal universal și cum ajungea o scrisoare trimisă către destinatarul ei depindea foarte mult de statutul expeditorului. În partea de sus a listei de corespondență era împăratul și funcţionarii săi.
Pentru ei, un serviciu de corespondență eficient era o componentă esenţială a unui imperiu funcţional. Drept urmare, din vremea lui Augustus, Roma a avut un serviciu de curierat dedicat – Cursus Publicus – care transporta poșta imperială până în cele mai îndepărtate colţuri ale imperiului.
Cele mai urgente mesaje au fost trimise cu ajutorul navelor dacă erau îndeplinite condițiile potrivite și în caz contrar de călăreți. Un curier pe cal avea diverse stații dedicate de-a lungul traseului său care i-au permis să schimbe calul, să aibă parte de o masă caldă și un pat pentru noapte.
Romanii obișnuiau să folosească același mesager pentru întreaga călătorie a scrisorii până la destinație
În Imperiul Roman același mesager trebuia să ducă scrisoarea pe toată lungimea călătoriei, spre deosebire de sistemul persan pe care s-a întemeiat Cursus Publicus. Pliniu a mărturisit că romanii din clasa superioară au folosit Cursus Publicus pentru corespondența lor privată când au crezut că nu vor fi descoperiți. În rest, aveau o varietate de opțiuni, așa cum ni s-a dezvăluit prin corespondența lui Cicero, ale cărui scrisori au fost trimise peste domeniile îndepărtate ale Romei.
Pentru cea mai mare parte a corespondenței sale, Cicero au folosit mesageri dedicati, numiti tabellarii. Având în vedere rețeaua extinsă de prieteni a lui Cicero, e posibil să fi avut un număr considerabil de slujitori dedicaţi să-i ducă corespondenţa. Cu alte ocazii, Cicero trimitea scrisori cu oameni pe care îi știa, care aveau de gând să meargă la aceeași destinație cu scrisorile sale.
Chiar și un politician influent precum Cicero a avut probleme cu trimiterea și primirea corespondenței. Uneori corespondența sa fost interceptată de rivali neprietenoși, sau un mesager dorea să se uite la corespondență pentru informații valoroase care puteau fi vândute mai departe.
Unii romani, inclusiv Iulius Caesar, utilizau un cod secret sau referințe oblice și scrierea informațiilor cruciale în limba greacă, pe care aristocrații romani o cunoșteau bine, dar majoritatea plebeilor romani nu. O altă problemă a fost falsurile, când cineva dorea să facă probleme cuiva, putea trimite o scrisoare în care pretindea că era altcineva.
Majoritatea cetățenilor romani dictau scribilor mesajul scrisorii
Romanii aveau tendința să-și dicteze scrisorile unui scrib; aristocraţii pentru că erau foarte ocupați și oamenii de rând fiindcă majoritatea erau analfabeți. Cetăţeanul obişnuit al imperiului aveau puțină nevoie să scrie scrisori, unii care arau angajați în alte provincii (mai ales în armată) trimiteau scrisori cu noutăți celor de acasă.
Dacă un membru al comunităţii trebuia să călătorească, el primea scrisori de la cei care doreau să corespondeze cu cei din aproprierea destinației sale. Cei care locuiau lângă coastă putea să plătească căpitanilor de pe navele comerciale pentru transportul corespondenței.
A existat, desigur, o rată mare de uzură a scrisorilor, chiar și romanii din clasa superioară uneori trimiteau multiple copii ale unei scrisori sau repetau aceleași informații în diferite scrisori în speranța că informația nu o să se piardă ușor.
În Imperiul roman, corespondanța prin scrisori a fost singura modalitate de a menține o relație de lungă durată, și oamenii din multe categorii sociale au încercat să trimită scrisori prin toate metodele pe care le aveau la îndemână.
Foto: Fragment dintr-o frescă romană din secolul I î.e.n.
CITEȘTE ȘI:
[…] Cum a fost trimisă corespondența în imperiul Roman […]