Despre ocupațiuni
„Populația Clujului se ocupă cu politica, comerțul și industria. Din pricina acestei ocupațiuni mixte găsim adesea ori în politică mulți cavaleri de industrie și comercianți de conștiințe, care își revizuiesc principiile la fiecare schimbare de regim.
În general majoritarii, adică românii, se ocupă exclusiv cu politica, lăsând comerțul și industria în mâna minoritarilor. Când vreun majoritar se bagă în comerț, putem fi siguri că, după doi trei ani îl găsim și în politică, iar după alți doi trei ani ajunge la covrigi, un comerț de proastă calitate.
Sunt și excepții: îmbogățiți de pe urma politicii. Aceștia însă sunt cavaleri în industrie.
Ocupațiile de predilecție ale populațiunei clujene sunt: seratele dansate, balurile și vara ștrandul. Datorită acestor ocupațiuni s-a născut un nou tip <<homo eroticus>>. Acest tip, deși vertebrat este totuși monocelular, iar ca psihic totalmente unilateral. N-are decât un singur gând și un singur scop: să simuleze perpetuarea speței. Homo eroticus, de la o anumită vârstă, când devine libidinos, circulă în libertate numai pentru a privi și aprecia anatomia sexului opus. Îl găsești fixat lângă o vitrină unde e circula unde e circulația mai mare, privind cu ochii lăcrimoși și cu un zâmbet fleșcăit.
Relațiuni
Clujul fiind și un centru politic – doar este capitala Ardealului – păstrează relațiuni de bună vecinătate cu Mănășturul, Feleacul și Apahida. În aceste importante centre, oratorii politici își încearcă puterea de argumentare. Și din aceste centre se formează echipe volante de cetățeni convinși, care strigă cu entuziasm – aduse la Cluj cu autobusele – <<ura să trăiască, să auzim, cum a fost>> la toate întrunirile politice, indiferent de culoarea și programul lor. Sunt cei mai imparțiali cetățeni conștienți. Și, totodată, desinteresați. Se mulțumesc cu un pol și o țâră de udătură.
Monumente
Clujul are monumente reale și fictive. Monumente reale: statuia ecvestră a lui Matei Corvinul și Lupoaica-doică dăruită de frații de pe Tibru. Monumente fictive: statuia lui Eminescu și bustul compozitorului Gh. Dima. Nu știți unde sunt? Să vă spun.
Într-un fund de mahala se găsește statuia lui Eminescu – un Eminescu vondoc, monstruos și cu cizme – care acum câțiva ani a stat două zile în fața Universității. După două zile, municipiul l-a cedat zidarului, care făcuse soclul și avea de primit câteva mii de lei. De atunci, stă în strada Ilie Măcelariu într-un fund de curte. Copiii aruncă în el cu pietre, iar câinii, privindu-l, urlă de admirație.
Într-un beciu oarecare se găsește bustul compozitorului Gh. Dima pentru care municipiul a avansat 30.000 lei, dar neplătind și restul, e lăsat în plata Domnului și în grija sculptorului.
Clujul are și ruini. Ele sunt de două feluri: ruinele măcinate de timp și ruinele confecționate de om. Între cele dintâi, avem două turnuri și câteva fragmente din zidul vechii cetăți, pe lângă care s-au stabilit Afroditele tarifate, deoarece și ele contribuie la ruinarea sănătății. Ruini confecționate de om avem două: institutul de fiziologie și cel de balneologie, un fel de tichie de mărgăritar pentru chelbos.
Producția
Clujul este centru industrial. Are fabrici: de chibrituri, de tutun, de piele și mai ales de intelectuali.
Despre chibrituri nu putem vorbi, fiind suedeze. Sunt foarte morale – calitate moștenită de la defunctul lor Kreuger – dai bani pentru o sută de bețișoare și de fapt sunt cel mult 60; sunt foarte caste: se aprind numai pe cutia lor. Teoria chibritului este făcută cu multă amploare de către toți politicienii și economiștii noștri. Noi, n-o mai facem.
Fabrica de piele și de ghete ne dovedește că patronii au obraz de toval: deși confecționate în localitate, au același preț ca și cele importate.
Dar cele mai importante fabrici din Cluj sunt fabricile de intelectuali. Ele sunt numite facultăți pentru că ținerea cursurilor și frecvența sunt facultative; și academii pentru că absolvenții lor sun purtați cu acadica – sau cu zăhărelul – până când ajung proletari intelectuali, din pricină că singura piață de desfacere pentru aceste produse intelectuale – bugetul român – e deficitar și în pragul falimentului.
Concluzii
Nu le mai facem. Le lăsăm la aprecierea dumneavoastră.
Clujul de ieri este rubrică realizată de istoricul clujean Felix Ostrovschi.
