Autorii studiului – Zoltán Néda, Levente Varga şi Tamás Bíró – au stabilit că statisticile sunt asemănătoare, deşi filtrele adăugate de evaluarea ştiinţifică realizată de un referent lipsesc în cazul postărilor pe Facebook. Similitudinea este explicată prin aplicarea unui model bazat pe două reguli: creşterea exponenţială a numărului publicaţiilor şi efectul Matei, adică „schema avantajului cumulativ”.
Concluzia cercetării arată că ambele condiţii sunt îndeplinite atât în cazul publicaţiilor în domeniul ştiinţific, cât şi la nivelul Facebook.
Aceste constatări readuc în atenţia comunităţii ştiinţifice două probleme mult dezbătute în ultima perioadă, referitoare la procedura evaluării ştiinţifice, respectiv la relevanţa ştiinţifică a numărului de citări.
Prima referire pune sub semnul întrebării necesitatea şi relevanţa procedurii evaluării ştiinţifice de către referenţi pentru a decide valoarea ştiinţifică a publicaţiilor şi subliniază posibilitatea unei decizii democratice a comunităţii ştiinţifice, aşa cum se întâmplă pe Facebook în cazul postărilor.
A doua problemă se referă la relevanţa ştiinţifică a numărului de citări şi ridică întrebarea dacă este acesta un indicator direct pentru calitatea şi/sau importanţa ştiinţifică a unei lucrări sau este vorba pur şi simplu de un indicator ce măsoară popularitatea într-un mod asemănător mecanismului de distribuire pe Facebook.
