Comunismul românesc din anii 1980, sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu, a fost marcat de greutăți economice severe, represiuni politice și un cult extins al personalității. România a devenit din ce în ce mai izolată de restul lumii, pe măsură ce politicile lui Ceaușescu au adâncit suferința oamenilor de rând.
La începutul erei comuniste în România, conform propagandei sovietice, pe măsură ce naționalismul s-a accentuat, au fost exagerate meritele românilor, la fel și „păcatele” altora. Vina pentru toate eșecurile sau neplăcerile românilor a fost dată de conducători pe „alții”. Românii nu aveau voie să-și folosească din plin propriile calități. Sub conducerea lui Iosif Stalin, aproape tot meritul pentru știință și tehnologie a fost atribuit rușilor.
Asemănător rușilor, românii au experimentat un fenomen asemănător, cunoscută ca “protocronism”, o teorie menită să aducă prioritatea românească la lumină în cele mai diverse domenii. Acest naționalism frenetic a fost atuul lui Nicolae Ceaușescu pentru o perioadă lungă de timp.
Discursul naționalist este cel mai simplu și cel mai ieftin pentru menținerea oamenilor uniți și de a-i face să uite de neplăcerile vieții. Aproape peste tot, regimurile comuniste au alunecat de la internaționalism spre naționalism, dar puține au mers atât de departe cum a făcut-o România.
Chiar și intelectualii s-au lăsat atrași, văzând în naționalism o răzbunare pentru antinaționalismul pro-sovietic din anii 1950. Extremele păreau mai practice decât calea de mijloc, dar naţionalismul nu putea să umple golul format de lipsurile românilor.
Ceaușescu a plătit datoria României, lăsând țara într-un impas economic
După câteva decenii de dominație sovietică, în România pâinea începea să fie insuficientă. Din jurul anului 1980, nimic nu mai părea să funcționeze, iar situația s-a înrăutățit de la un an la altul. Marile industrii românești nu au mai dat randamentele asteptate, fiindcă au costat mai mult decât produceau. Obsedat de producție, comunismul a continuat să producă chiar și în pierdere, iar creditele asimilate nu aduceau decât datorii.
Într-un exces de mândrie, Nicolae Ceauşescu, liderul unei ţări independente care se putea descurca pe cont propriu, a decis să plătească datoria externă a României până la ultimul dolar. Din acel moment a început calvarul românilor.
Exporturile au fost forțate să crească și pentru că industria singură nu putea face față, s-a recurs la exportul tradițional de produse agricole, într-o ţară care abia era capabilă să-şi acopere propriile nevoi alimentare. Oamenii au rămas fără mâncare și un număr tot mai mare al populației a suferit efectele malnutriției, drept urmare vânătoarea de hrană a devenit principala lor preocupare. Magazinele alimentare erau goale în majoritatea timpului, iar când venea o livrare se formau cozi uriașe. De multe ori, cozile erau deja formate în fața magazinelor goale, în așteptare.
Oamenii stăteau în stradă seara și petreceau toată noaptea acolo, sau așteptau în ture, cu speranța că a doua zi vor putea să-și cumpere o bucată de carne sau de brânză. Astfel s-a dezvoltat în România cultura cozilor. Coada la magazin era un spațiu de socializare (care erau foarte rare la aceea vreme), unde oamenii se întâlneau zi de zi și petreceau multe ore împreună.
În anii 1980 a început să scadă nivelul de trai al românilor
Între timp, bunurile au început să circule pe sub mână, la fel ca în Evul Mediu, era practicat trocul: produs pentru produs sau produs pentru serviciu. Teoretic serviciile medicale erau gratuite, dar toată lumea știa că trebuia să aducă cadou medicului: bani, produse sau inevitabil Țigările americane. Doctorii fie că aveau nevoie sau nu de produse, le puteau da mai departe drept plată pentru alte servicii sau produse.
În anii 1980, viața de zi cu zi a românilor sub regimul lui Ceaușescu a fost marcată de greutăți datorate măsurilor de austeritate. în blocurile de apartamente din epoca comunistă, încălzirea era redusă în timpul iernilor lungi, iar oamenii purtau adesea paltoane în interior. Electricitatea a fost rațională, cartierele din orașe precum Bucureștiul suferind pene de curent regulate în timp ce satele erau adesea lăsate în întuneric aproape total.
Canalul unic de televiziune de stat a difuzat doar două-trei ore de program cenzurat axat pe activitățile lui Ceaușescu și propaganda de stat. Emisiunile din străinătate, cum ar fi cele din Iugoslavia, Ungaria sau Radio Europa Liberă, erau un colac de salvare pentru informațiile necenzurate.
Aceste condiții au reflectat prioritizarea de către regim a rambursării datoriilor și a proiectelor de stat față de nevoile de bază ale cetățenilor, adâncind nemulțumirea și izolarea românilor. Toate aceste lipsuri au dus la izbucnirea loviturii de stat din 1989.
Foto: Coadă la ulei pentru gătit, București, 1986.
CITEȘTE ȘI:
