Cele șapte minuni ale lumii antice sunt o listă de șapte structuri remarcabile din antichitatea clasică, compilate pentru prima dată în publicația din 1572, Octo Mundi Miracula, pe baza unor surse istorice.
În secolul al IV-lea î.e.n., cuceririle lui Alexandru cel Mare i-au expus pe călătorii greci la minunile Egiptului, Persiei și Babilonului. Inspirați, aceștia au început să enumere obiectivele (theamata) notabile pe care le întâlneau. Aceste liste au evoluat în „minunile” (thaumata) lumii antice – în esență, un ghid de călătorie timpuriu.
În 1906, savantul german Wilhelm Heinrich Roscher a identificat 18 liste antice de minuni, care conțineau 82 de mențiuni din 22 de situri diferite, dar niciuna nu a corespuns exact listei moderne.
Prima listă de șapte minuni cunoscută a provenit de la Diodor Siculus, în timp ce Antipater din Sidon a enumerat șase dintre minunile canonice de astăzi, înlocuind Farul din Alexandria cu zidurile Babilonului. O listă similară apare în lucrarea incompletă „Cele șapte obiective turistice ale lumii”, atribuită lui Filon din Bizanț. Lista standard, existentă și acum, a fost oficializată în „Octo Mundi Miracula” din 1572.
Lista s-a concentrat pe zona mediteraneană și Orientul Mijlociu (lumea cunoscută grecilor) și a fost conturată de scriitorii elenistici. Cinci minuni evidențiază realizările grecești; doar Piramidele și Grădinile Suspendate nu sunt grecești. Colosul din Rodos, finalizat ultimul, a fost distrus doar câteva decenii mai târziu, așa că toate cele șapte au coexistat mai puțin de 60 de ani.
Impactul celor Șapte minuniale lumii din antichitate până în perioada Renașterii
Cele Șapte Minuni au fost celebrate pentru grandoarea și măiestria lor artistică, inspirând imitații arhitecturale în întreaga lume elenistică. Influența lor s-a extins în cultura romană și în Perioada Renașterii, dând naștere reprezentărilor artistice și călătoriilor către situri.
Doar Marea Piramidă din Giza a supraviețuit astăzi, deși pietrele albe cu care era acoperită inițial au fost îndepărtate în jurul anului 1300 e.n. Existența Grădinilor Suspendate rămâne nedovedită, în timp ce înregistrările confirmă celelalte cinci minuni.
Incendiile au distrus Templul lui Artemis și Statuia lui Zeus; cutremurele au ruinat Farul din Alexandria, Colosul și Mausoleul lui Halicarnassus. Artefactele din Mausoleu și Templul lui Artemis sunt adăpostite în prezent la Muzeul Britanic.
Conceptul celor Șapte Minuni a evoluat în timp, noi versiuni apărând în Imperiul Roman, Evul Mediu și în perioada Renașterii. Marțial și Grigore de Tours au inclus situri precum Colosseumul, Arca lui Noe și Templul lui Solomon. Istoricii moderni au extins lista dincolo de lumea elenistică, inspirând numeroase versiuni tematice axate pe natură, inginerie și conservarea patrimoniului.
Foto: Panoramă cu răpirea Elenei în mijlocul minunilor lumii antice, 1535.
CITEȘTE ȘI:
Piramidele nubiene au fost inspirate după cele egiptene
Alexandria era printre cele mai populare orașe antice
