Tara noastra se situeaza pe ultimul loc in Uniunea Europeana in ceea ce priveste industria de carte, iar in 2018, Barometrul de Consum Cultural arata ca in anul anterior, 69% dintre romani nu citisera nici macar o carte. In plus, potrivit unui studiu IRES, aproximativ 23% dintre romani nu cumpara deloc carti in decursul unui an, in vreme ce 28% cumpara sub 5 carti. Doar 17% cumpara intre 5 si 10 carti anual, alocandu-le un buget mediu de 200 de lei.
Materialul publicat in luna ianuarie a anului 1927 ne vorbeste despre carte si lectura in Clujul interbelic.
„Biblioteca Populară din Cluj a fost înfiinţată şi anexată simultan Bibliotecii Universităţii. Stocul de opere a fost adunat din donaţiunile Ministerelor, Bibliotecii Universitare şi mici cumpărături din fondul bugetar al instituţiei. Tot din cauza greutăţilor materiale, Biblioteca Populară a lucrat până acum servindu-se de personalul şi tot ajutorul Bibliotecii noastre Universitare.
Până în 1925 unica sală de lecturi cu locuri pentru 120 cititori a fost suficientă pentru publicul format din copii, adulţi şi meseriaşi, care găseau acolo ziare, reviste şi opere pentru educarea tineretului, în plus toate broşurile şi cărţile de specialitate şi educaţie socială pentru meseriaşii profesionişti. Aceştia frecventează biblioteca zilnic de la orele 7 – 9 seara precum şi Duminicile şi sărbătorile.
Aglomeraţia
În ultimul an însă numărul cititorilor s-a urcat în aşa măsură că cele 120 locuri nu au mai putut corespunde necesităţilor generale. Mai cu seamă iarna, în fiecare seară, Biblioteca Populară este asaltată de o mulţime de cetitori întârziaţi, cari sunt siliţi să aştepte ceasuri întregi înaintea garderobei, căutând să prindă locurile ce se eliberează.
De notat că majoritatea meseriaşilor şi elevilor şcolilor de ucenici şi meserii, ce formează publicul cetitor, sunt Români.
Graţie interesului pe care domnul I. Barbu, directorul Bibliotecii Universităţii, l-a arătat faţă de instituţia anexată, ajutând înzestrarea ei cu cărţi şi reviste româneşti – s-a putut ajunge la acest procent de cititori români cu totul superior celui din anii trecuţi, unde publicul românesc dădea numai câteva procente.
Ce s-a făcut până în prezent
În urma constatării insuficienţei locurilor, Direcţiunea Bibliotecii a luat toate măsurile pentru clădirea unei săli noi şi mari, dar chestiunea nu a reuşit să fie rezolvată decât în parte şi tot într-o măsură insuficientă.
Mărind capacitatea Bibliotecii Populare prin transformarea unui coridor în sală de lectură s-au putut da cititorilor în şaptezeci şi cinci de locuri. Tot mobilierul noii săli a fost efectuat, din lipsă de fonduri, de atelierul de tâmplărie a Bibliotecii Universităţii.
Posibilitatea clădirei uneii săli noui
Marele palat al Bibliotecii Universitare nu este încă isprăvit. Planurile iniţiale prevăd prelungirea aripei stângi care ar închide încă o curte internă. Fostul director din vechiul regim unguresc a oprit lucrările în modul în care se găsesc astăzi pentru o chestiune de ambiţie personală.
Trebuie ca Ministerul de Instrucţie să se ocupe mai de-aproape cu nevoile instituţiunilor noastre universitare, mai cu seamă când chestiunea are un al doilea caracter de educaţie socială”. [„Naţiunea”, Anul I, nr.2, Cluj, 13 ianuarie 1927]
