Clujenii investesc în case în stil tradițional

Tot mai mulți clujeni investesc în case construite cu materiale tradiționale. Lemnul, sticla produsă manual, piatra cioplită, stuful – sunt materiale care au revenit la modă atât din considerente estetice, cât și în contextul preocupărilor pentru protecția naturii.

Interesul clujenilor pentru arhitectura tradițională a dus la apariția unor adevărate modele de bune practici prin care sunt păstrate și modelate tradițiile comunităților locale. În zona Petreștii de Jos, a apărut primul village hotel din România. Nucleul său este reprezentat de patru case vechi de lemn, salvate din Țara Moților și Maramureș, transportate în satul clujean și transformate în camere de hotel de patru stele. Aceste case erau sortite să fie transformate în lemne de foc, dacă nu ar fi fost cumpărate de antreprenorii care au fondat acest hotel original. De asemenea, în satul Sălicea, comuna Ciurila, unde se află lacuri de pescuit, au apărut case de lemn cu acoperișuri de stuf, caracteristice zonei lacustre. Aceste case sunt locuite de antreprenori de succes, de profesori universitari sau de pasionați de natură. De asemenea, sunt la mare trecere case cu acoperișuri înierbate, care combină arhitectura transilvăneană cu noi tehnologii, spune inginerul Arpad Abram.

Casele în stil tradițional au și avantajul că sunt mai ieftine. Prețul unei case pe structură de lemn, pe un singur etaj, începe de la 75.000 de euro, în condițiile în care, în Cluj-Napoca, cel mai ieftin apartament cu două camere costă dublu.

O istorie în lemn

Construcția unei case tradiționale în Transilvania, fie că vorbim de zona Maramureșului sau de Munții Apuseni, urma un ritual riguros. Lemnul (de stejar pentru rezistență sau de brad pentru flexibilitate) era tăiat doar în anumite faze ale lunii, pentru a asigura durabilitatea în timp.

Elementele distinctive ale acestor „bijuterii” arhitecturale includ:

• Talpa casei: Bârna masivă de bază, așezată pe fundația de piatră, care susține întreaga greutate a structurii.

• Încheieturile „în coadă de rândunică”: O tehnică de îmbinare a bârnelor fără niciun cui de fier, care permite casei să „respire” și să reziste cutremurelor.

• Acoperișul înalt: Proiectat pentru a lăsa zăpada să alunece rapid, care protejeză structura de umezeală.

Pridvorul (sau târnațul) nu este doar un element decorativ. Stâlpii sculptați cu motive ancestrale – funia răsucită (simbolul infinitului), soarele sau dinții de lup – transformă casa într-un microcosmos spiritual. Fiecare crestătură în lemn povestește despre statutul familiei, despre credință și despre legătura omului cu natura.

Interesul pentru acest tip de patrimoniu construit este declinat în mai multe feluri:

1. Turismul sustenabil: Proprietarii transformă vechile șuri și case în unități de cazare premium, care păstrează structura originală, dar adăugă confortul modern la interior.

2. Reîntoarcerea la meșteșug: Apar școli de vară unde tinerii arhitecți învață de la bătrânii meșteri tehnicile de cioplire și baterea șindrilei.

3. Eco-construcția: Arhitectura de lemn este redescoperită pentru calitățile sale de izolare termică și amprenta minimă de carbon.

Un deputat PNL vrea să legalizeze exploatarea sexuală a femeilor