Bucătăria romană antică a evoluat în timp, ea a fost influențată de schimbările politice și de contactul cu alte culturi prin comerț și expansiune. La început, clasele sociale mâncau similar, dar pe măsură ce imperiul s-a mărit, au crescut și diferențele alimentare dintre bogați și cei săraci.
Majoritatea alimentelor organice se descompun, dar unele dovezi au dezvăluit dieta romană antică. În Tarragona, Spania, s-au găsit fitoliți; în Colchester, au supraviețuit smochine importate carbonizate în incendiului lui Boudica.
La Herculaneum au fost conservate de Vezuviu: năut, fructe, oase de pește și resturi vegetale (precum mărar, linte și varză). Cei din Pompeii au produs struguri, brânză, pâine și produse de patiserie îngropate ca ofrande zeilor casnici.
Romanii mâncau trei mese principale: ientaculum (mic dejun), prandium (masă ușoară de la prânz) și cena (masa principală), care s-a mutat în timp în cea de seară, pe măsură ce a devenit mai amplă și mai elaborată, în timp ce vesperna a dispărut.
Clasele superioare luau mese luxoase, adesea începând cena în jurul orei 14:00 și continuând până târziu în noapte cu vin. Cena timpurie era un simplu terci, dar a evoluat în mese cu mai multe feluri de mâncare, cu aperitive, feluri principale și deserturi. Soldații mâncau în principal grâu, pâine, legume și carne – în mare parte carne de porc, deși preferințele au variat în funcție de regiune.
Ingredientele și resursele alimentare ale romanilor
Coloniile romane au furnizat imperiului diverse alimente – șuncă din Belgia, stridii din Bretania, sos de pește (garum) din Mauritania și produse din întreaga Mediterană. Dieta romană includea multe alimente de bază italiene moderne, cum ar fi măslinele, perele, smochinele, usturoiul, varza, prazul, sparanghelul și castraveții, iar legumele precum spanacul, vinetele, roșiile, cartofii și porumbul au apărut abia după Schimbul Columbian.
Pâinea era un aliment de bază; cetățenii primeau rații lunare de grâu (frumentatio). Primele pâini erau făcute din sfeclă, ulterior înlocuită de pâinea de grâu – albă pentru bogați, neagră pentru săraci. Romanii se bucurau și de chifle dulci, prăjituri cu brânză și miere și tarte cu fructe. Rețete precum juscellum, o supă cu pâine, ouă și ierburi, au fost consemnate în cartea de bucate Apicius.
Carnea era un lux în Roma antică. Carnea de porc, în special cârnații, era cea mai comună, în timp ce carnea de vită era rară. Fructele de mare, păsările de curte și vânatul erau mai tipice, iar pârșii erau o delicatesă printre cei bogați. Peștele și crustaceele erau apreciate, iar acvacultura avansată producea stridii și melci.
Cât de diversitficate au fost alimentele și a preparatele romane
Fructele precum merele, perele, smochinele, strugurii, cireșele, piersicile și rodiile erau consumate proaspete sau uscate, în timp ce soiurile exotice erau importate. Legumele precum varza, prazul și sfecla roșie erau alimente de bază, iar leguminoasele precum năutul, lintea și fasolea fava erau comune.
Nucile – inclusiv migdalele și nucile de pin – erau folosite în sosuri, deserturi și produse de patiserie. Brânza era produsă și consumată pe scară largă de toate clasele sociale. Garum, un sos de pește fermentat, era condimentul emblematic al romanilor, preparat în diferite grade și exportat în tot imperiul.
Romanii găteau pe un focar – o vatră lângă altarul casei, care a fost înlocuit ulterior cu bucătării separate, pe măsură ce locuințele au avansat. Bucătăriile aveau adesea cuptoare din cărămidă sau piatră, sobe portabile și cârlige pentru ustensile precum tigăi, cuțite și rotițe. Ventilația fumului era slab implementată, deoarece coșurile de fum au fost rare.
Vinul era băutura principală, de obicei diluat cu apă și adesea aromatizat cu miere sau condimente. Variantele includeau passum (vin de stafide), mulsum (vin cu miere) și posca (vin acru cu ierburi pentru soldați). Berea era cunoscută, dar considerată o băutură barbară. Deserturile se bazau pe fructe și miere în loc de zahăr. Printre deliciile populare se numărau produse de patiserie dulci precum spira și enkythoi, care semănau cu prăjiturile moderne.
Surse:
- Andrew Dalby – Mâncarea în lumea antică de la A la Z.
- Ilaria Gozzini Giacosa – Un gust din Roma antică.
- John E. Stambaugh – Orașul roman antic.
Foto: Frescă romană cu o scenă de banchet din Casa dei Casti Amanti în Pompei.
Citește și:
