Ecourile lecţiei despre libertate predate de Adam Michnik

Săptămâna trecută, unul dintre cei mai arhicunoscuţi disidenţi anticomunişti din Europa de Est, membru marcant al Solidarităţii, Adam Michnik a fost la Cluj-Napoca.La o săptămână ecourile lui Adam Michnik ne trezesc la viaţă, chiar dacă nu tot ce a afirma desidentul polon trebuie luate de „bune”, dacă e să-l parafrază pe badea Cârţan. Cunoscut istoric şi publicist, Adam Michnik, redactor-şef al celui mai important cotidian polonez Gazeta Wyborcza, a fost invitat de Centrul Raţiu pentru Democraţie. Tentaţia de a-l vedea live pe Michnik, în Cluj, a fost mare, în contextul în care fostul ideolog al sindicatului polonez „Solidaritatea” a vorbit despre “Căile şi capcanele libertăţii”.
Moderatorul evenimentului de săptămâna trecută a fost Emil Hurezeanu, anume lui i-a revenit sarcina să-i facă prezentarea fostului disident şi intelectual pololonez de referinţă. Ideea de libertate şi de umanism a fost abordată şi expusă intelectualilor români din Cluj. Felul de-a impune în viaţa unui popor modele de sacrificiu, de exprimare în numele libertăţii acestuia au fost imperativele care au trezit la viaţă fondul reprimat al umanităţii în Europa de Est. Şi intelectualul român Emil Hurezeanu a sensibilizat faptul că există o istorie comună în viaţa popoarelor noastre şi a relaţiilor româno-polone. Deseori, părăsite ori trădate de propriile elite şi lipsite de lucrarea orientatoare a acestora, popoarele au cerut lumină chiar de la Dumnezeu. Pentru că omul reprimat a văzut în obstacolul de exprimare a sentimentelor şi opiniilor sale un mod de-a reacţiona şi de-a obiecta asupra destinului său. Viaţa umanităţii se exprimă prin asumarea, prin excelenţă, al libertăţilor primite de la naştere şi fuga de sisteme sălbatice încropite în tiranism. Iar sistemul comunist a atins o culminaţie în religia urii faţă de om şi Dumnezeu.
Adam Michnik nu a ezitat să pledeze în viaţa sa pentru o societate deschisă şi a abordat principiile drepturilor omului, a toleranţei, aşa cum se cere într-o reţetă a democraţiei. Disidentul polonez ne-a vorbit despre pericolul „lili-putismului” , adică prin adoptarea unui nou model rusesc de guvernare a societăţii, în care puterea politică şi mediatică este acaparată şi menţinută de serviciile secrete şi de „berlusconism”, unde oligarhii controlează sferele sociale. Acest model „berlusconism” poate fi asimilat şi cu Ucraina, stat în care oligarhia a învins la ultimele alegeri. Tarele democraţiei sau lipsa de autoritate morală în Europa de Est au fost câteva subiecte care îi mai fac pe mulţi oameni să trăiască într-o lumină a fricii şi a suspiciunii, într-o umbră a trecutului şi într-o viaţă fără speranţă.
Lecţia Michnik trebuie înţeleasă în lumina propriului descernământ, fără a deveni adeptul şi partizanul, prin excelenţă, a disidentului polonez. Şi nici nu putem să capitulăm în faţa propriilor convingeri sau să devenim fanaticii unor extreme sau a unor pervertiri conjuncturale.
Modelul de interdependenţă şi de relaţionare între elita românească şi cea polonă trebuie perpetuat. Pentru că popoarele noastre au o exprimare pentru liberatate şi democraţie asemănătoare, răni deschise de istorie şi un destin euroatlantic comun.