Pomul Vieții este un simbol cheie în multe mitologii, religii și filozofii, adesea legat de arborele sacru. Este numit Pomul Vieții și al Cunoașterii în grădina Edenului și Yggdrasil în mitologia nordică unde conectează cerul, pământul și lumea de dincolo. În toate tradițiile, reprezintă un arbore cosmic sau mondial care unește toate tărâmurile existenței.
Arborele vieții în viziunea asiriană era reprezentat cu noduri și linii și a fost un simbol religios important, adesea reprezentat cu duhuri sau regi înaripați, deși semnificația sa exactă rămâne neclară din cauza lipsei dovezilor textuale. În tradițiile babiloniene și akkadiene apar motive similare, cum ar fi regele Etana în căutarea a unei plante dătătoare de viață. Arborele apare și în iconografia zeiței Asherah, cu modele asemănătoare templului menora – sugerând o legătură între copacii sacri, cultul zeiței și imaginile templelor antice.
În mitologia iraniană și în textele avestene, mai multe plante sacre simbolizează viața, vindecarea și nemurirea. Printre figurile cheie se numără Ameretat, zeița copacilor, și Gaokerena, un arbore divin, păzit de de doi pești protectori.
Haoma, o plantă sacră și o băutură ritualică, acordă sănătate și nemurire. Alte plante sacre includ barsom, folosit în ritualuri, și bas tokhmak, un arbore vindecător. Mitul lui Mashya și Mashyana, ființe asemănătoare copacilor, reprezintă originea umanității în poveștile persane despre creație.
Simboluri universale: Pomul Vieții în hinduism, taoism și creștinism
Kalpavriksha este un arbore divin auriu, care îndeplinește dorințe, menționat în scrierile indiene Purane. A apărut în timpul agitației oceanului (Samudra Manthan) și este păzit de gandharva în grădina zeului Indra din Amaravati. Tradiția hindusă relatează despre cinci copaci Kalpavriksha, fiecare acordând diferite tipuri de dorințe.
Miturile chinezești prezintă un arbore al vieții adesea legat de nemurire. O legendă taoistă vorbește despre un piersic care are fructe nemuritoare la fiecare 3.000 de ani. La Sanxingdui, au fost găsiți copaci de bronz cu dragoni, păsări asemănătoare păsării phoenix și fructe, simbolizând viața și nemurirea. Un alt artefact din dinastia Han înfățișează un arbore păzit de o fiară, cu frunze asemănătoare unor monede și o pasăre în vârf.
Pomul Vieții în creștinism a apărut pentru prima dată în Geneza ca sursă a vieții veșnice, iar accesul la Pomul Vieții este revocat după căderea omului în păcat. Acesta reapare în Apocalipsa ca parte a paradisului restaurat, oferind roade și vindecare credincioșilor. Pomul îl simbolizează pe Isus în teologia creștină – văzut ca o Cruce (Papa Benedict al XVI-lea), Euharistie (Sfântul Albert cel Mare) și Hristos însuși (Sfântul Augustin). În creștinismul răsăritean, acesta reprezintă dragostea lui Dumnezeu.
Pomul Vieții în mitologie și religie: de la merele de aur la interdicția divină
În mitologia greacă, merele de aur dăruite Herei de Gaia erau plantate în Grădina Hesperidelor și păzite de dragonul Ladon. Aceste mere apar în mai multe mituri: Afrodita le-a folosit pentru a-l ajuta pe Hippomenes să o câștige pe Atalante; Eris a transformat unul în Mărul Discordiei; iar Heracles a recuperat trei mere pentru a unsprezecea sa muncă. Grădina și mărul său sunt adesea comparate cu Edenul, Ladon fiind asemănat cu șarpele, influențând imaginea occidentală a mărului ca fruct interzis.
Tradițiile ulterioare, cum ar fi Dicționarul mitico-hermeutic al lui Pernety din 1737, au legat arborele vieții de simboluri alchimice precum Elixirul Vieții și Piatra Filosofală. În Edenul în Orient (1998), Stephen Oppenheimer teoretizează o cultură preistorică de venerare a copacilor răspândită din Indonezia după Dryasul Recent (aproximativ în urmă cu 12.900-11.700 ani), influențând miturile din Asia și legendele nordice, culminând cu Yggdrasil.
În Coran, „Pomul Nemuririi” simbolizează un concept sau un mod de viață interzis, nu un copac natural. Dumnezeu le-a interzis lui Adam și Evei să se apropie de el, dar Satan i-a înșelat promițându-le nemurire și putere. Neascultarea lor le-a dezvăluit goliciunea.
Simbolismul Pomului Vieții în Islam și Iudaism
Copacul reprezintă metaforic ideologii sau dorințe dăunătoare, cum ar fi conceptul de proprietate și putere moștenită. Arta islamică reflectă adesea motivul „pomului vieții” ca simbol al creșterii spirituale, cum ar fi în modelele vegetale ale Moscheii al-Azhar. În credința Ahmadiyya, copacul este pur și simplu un simbol al neascultării.
În iudaism, „Pomul Vieții” (Etz Chaim) apare în Geneza ca fiind distinct de Pomul Cunoașterii. După căderea omului, Dumnezeu a interzis accesul la el. În Proverbe, este o metaforă pentru înțelepciune și pace. Cabala folosește diagrama „Pomului Vieții” (10 Sefirot) pentru a ilustra creația divină.
De asemenea, simbolizează Tora și vitalitatea spirituală, adesea menționate în liturghie și în numele sinagogilor. Ambele tradiții folosesc copacul metaforic: islamul pune accentul pe conceptele interzise; iudaismul se concentrează pe înțelepciunea divină și viața veșnică.
Foto: Pomul vieții, Gustav Klimt, 1909.
CITEȘTE ȘI:
