Zoroastrismul, cunoscut și sub numele de Mazdayasna, este una dintre cele mai vechi religii organizate din lume, fondată de profetul iranian Zoroastru (Zarathustra) și bazată pe învățăturile din Avesta. Se concentrează pe cultul lui Ahura Mazda, zeitatea supremă a înțelepciunii, în opoziție zeul întunericului, Angra Mainyu. Religia îmbină o cosmologie dualistă a binelui și a răului cu o escatologie care prezice victoria finală a lui Ahura Mazda.
Zoroastrismul a influențat profund cultura iraniană și, posibil, a modelat aspecte ale filozofiei occidentale și ale religiilor avraamice, deși a evoluat, de asemenea, alături de creștinism și islam.
Savanții dezbat originile zoroastrismului: unii, precum Yujin Nagasawa, susțin că a început sub formă de politeism indo-iranian, în timp ce alții, precum Md. Sayem, îl văd ca una dintre cele mai vechi credințe monoteiste. Deși Ahura Mazda este zeul suprem, sunt venerate și alte divinități mai mici asemănătoare îngerilor, inclusiv Mithra și Anahita.
Prods Skjaervo descrie zoroastrismul ca henoteist, combinând dualismul, politeismul și un zeu suprem. Brian Brown observă dovezi contradictorii ale credinței în unul, doi sau „cel mai bun” zeu. Mario Ferrero sugerează că trecerea la monoteism a apărut din factori politici și economici.
În secolul al XIX-lea, zoroastrismul a suferit schimbări teologice semnificative datorită influenței occidentale. Misionarul John Wilson a criticat practicile și credințele parșilor, ducând la convertirea spre creștinism a comunității.
Filologul german Martin Haug a reinterpretat zoroastrismul ca fiind strict monoteist, reducând celelalte divinități la statutul angelic și înfățișându-l pe Ahura Mazda ca ființă omnipotentă. Această interpretare a devenit larg acceptată în rândul parșilor.
Conform profeției, zeitatea creatoare va triumfa
Savanți moderni precum Almut Hintze susțin că zoroastrismul îmbină monoteismul cu elemente dualiste și politeiste. Farhang Mehr îl descrie ca fiind în primul rând o religie monoteistă, cu aspecte dualiste, în timp ce alții îl leagă de panteism, sugerând paralele cu hinduismul prin conceptul său de univers conștient, auto-creator.
În zoroastrism, principalele forțe (cea creatoare și cea distructivă) reprezintă dualismul cosmic: lumină/ordine și întuneric/haos. Ahura Mazda lucrează prin emanații divine și divinități pentru a susține creația, în timp ce Angra Mainyu contracarează cu creaturi nocive.
Ahura Mazda a creat universul pentru a capta răul, formând mai întâi un tărâm spiritual, urmat de tărâmul fizic. El l-a creat pe Gayomard (primul om) și Gavaevodata (taurul primordial), ale căror morți au dat naștere oamenilor, plantelor și animalelor. Omenirea joacă un rol central în lupta cosmică, luptă împotriva corupției lui Angra Mainyu.
În cele din urmă, conform profeției zoroastriste, Ahura Mazda va triumfa, ducând la o reînnoire cosmică. Toate ființele vor fi înviate, timpul se va sfârși, iar creația se va reuni în perfecțiunea eternă.
Multe aspecte ale zoroastrismului se regăsesc în cultura iranienilor
Cultul zoroastrian a implicat ceremonii în aer liber pe dealuri, cu focuri aprinse sub cer. În timpul erei ahemenide, au fost construite altare care onorau zeități precum Mithra și Anahita alături de personalitățile locale. Astăzi, templele focului servesc ca centre de cult, unde focurile sacre sunt întreținute de cler.
Ritualurile zoroastriene încorporează tradiții culturale, inclusiv vindecarea pe bază de plante și obiceiurile de nuntă și, din punct de vedere istoric, au inclus practici șamanice precum călătoria spiritelor și utilizarea vinului fortificat.
În cultura și mitologiile popoarelor din Iran sunt prezente multe aspecte ale zoroastrismului, pentru că zoroastrismul a fost o influență dominantă asupra oamenilor de pe continentul cultural timp de o mie de ani. Chiar și după ascensiunea islamului și pierderea influenței directe, zoroastrismul a rămas parte a moștenirii culturale a lumii vorbitoare de limbă iraniană, parțial regăsit în festivaluri și obiceiuri.
Foto: Templul focului din Baku, 1860.
CITEȘTE ȘI:
