De la inventarea lor, la începutul secolului al XIX-lea, trenurile au fost țintele frecvente ale jafurilor, care aveau ca scop furtul de bani sau al obiectelor de valoare. Jafurile trenurilor, deosebit de comune în secolul al XIX-lea, sunt adesea asociate cu bandiții din Vechiul Vest Sălbatic.
Înainte de dezvoltarea căilor ferate, se practica jaful diligențelor. În special în Europa și America de Nord, diligențele și curierii poștali au fost frecvent vizați pentru transportul lor. Pe măsură ce trăsurile și caii au fost depășite de trenuri treptat, care puteau transporta mult mai multe mărfuri și pasageri, la fel și hoții și-au schimbat obiectivele.
La mijlocul secolului al XIX-lea în Anglia, jafurile de trenuri notabile au inclus Marele jaf din 1849. Henry Poole și Edward Nightingale s-au urcat în trenurile poștale pe calea ferată dintre Bristol și Exeter, ca să fure obiecte de valoare, dar au fost prinși și arestați după un al doilea jaf la Bridgewater.
Un alt jaf major din Anglia a fost Marele jaf din 1855, în care au fost furate peste 12.000 de lire sterline în aur și bani dintr-un tren care călătorea de la Londra la Boulogne, autorii jafului au fost arestați în anul următor.
În secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, jafurile trenurilor erau foarte frecvente în Vestul sălbatic, ele vizau trenurile care transportau mărfuri valoroase, cum ar fi statutele de plată. Păzite de un singur om, aceste trenuri erau adesea vulnerabile din cauza rutelor izolate și a securității minime.
Avansul tehnologic a dus la declinul numărului de jafuri feroviare
După Războiul Civil American, dificultățile economice i-au determinat pe mulți, inclusiv pe foști soldați, să recurgă la jaful trenurilor pentru venituri. Căile ferate, văzute inițial ca metode de transport sigure în comparație cu diligențele, au devenit ținte frecvente în zonele rurale, cu un răspuns limitat al forțelor de ordine. Aceste infracțiuni au fost viralizate în mass-media, inspirând noi jafuri în Vestului Sălbatic.
Cei mai faimoși tâlhari din Vestul sălbatic, specializați în jafurile trenurilor au fost: Butch Cassidy, Bill Miner și Jesse James. Primul jaf de tren notabil în timp de pace a avut loc pe 6 octombrie 1866, când banda Reno a jefuit un tren de pe ruta Ohio, Mississippi, Indiana. Jafurile trenurilor au atins apogeul în anii 1890, cu incidente frecvente în state precum California, Missouri, Texas și Oklahoma.
Avansul tehnologic a dus la declinul jafurilor de trenuri, deoarece trenurile au devenit mai rapide, comunicarea autorităților era mai bună, fapt ce adus la aplicarea legii și la pedepse mai aspre pentru răufăcători. În anii 1930, jafurile de trenuri au devenit învechite și au fost înlocuite cu alte infracțiuni precum jafurile de bănci. Cultura banditului a fost ulterior romantizată în filmele occidentale, unde personaje precum William L. Carlisle au devenit eroi populari.
Cel mai faimos jaf de tren din Marea Britanie s-a petrecut în anul 1963
Numărul jafurilor feroviare a scăzut semnificativ în secolul al XX-lea, deși au avut loc unele incidente notabile la nivel global. Egiptul s-a confruntat cu un val de jafuri de tren la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea din cauza sărăciei și a angajaților feroviari prost plătiți. Eforturile de reducere a acestor infracțiuni s-au îmbunătățit după înființarea Poliției Feroviare în 1893 și după progresele moderne în tehnologia criminalistică.
În cel mai faimos caz al secolul trecut din Marea Britanie, Marele jaf de tren din 1963, o bandă de hoți au furat 2,3 milioane de lire sterline dintr-un tren al Oficiului Poștal din Buckinghamshire. Cei prinși au primit o pedeapsă combinată de 307 ani.
În prezent auy fost luate măsuri preventive împotriva jafurilor feroviare, care includ securitate sporită, pedepse mai stricte și colaborarea între agențiile de aplicare a legii. Tehnologiile avansate precum senzorii de mișcare, camerele de supraveghere, ușile antifurt, urmărirea prin GPS și sigiliile inteligente sunt, de asemenea, folosite pentru a descuraja și a preveni furtul.
Foto: Reclamă pentru piesa de teatru din 1896 „Marele jaf de tren”, care a inspirat filmul din 1903 cu același nume.
CITEȘTE ȘI:
