Biblioteca din Alexandria era una dintre cele mai mari și mai complexe din lume. Făcea parte dintr-un complex numit Museion, dedicat muzelor, adică celor nouă zeițe ale artelor din mitologia antică. Cei care au organizat biblioteca și-au asumat de la bun început misiunea de a concentra cât de mult din înțelepciunea anticilor.
Ideea acestei biblioteci i-a aparținut lui Demetrius din Phalerum, care i-a propus ideea regelui elenistic al Egiptului, Ptolemeu I Soter. Cel care avea să construiască biblioteca avea să fie Ptolemeu al II-lea. Regele Egiptului, căruia preoțimea egipteană i-a acordat titlul de faraon, a alocat sume considerabile pentru achiziționarea de suluri de papirus pe care erau transcrise manual cele mai importante opere literare, filosofice, matematice sau de medicină.
Nimeni nu știe exact câte papirusuri se aflau în bibliotecă, iar estimările istoricilor moderni variază între 40.000 și 400.000 de volume.
Datorită marii biblioteci, Alexandria și-a dobândit reputația de capitală mondială a științei. În oraș s-au stabilit unii dintre cei mai mari savanți din lumea greco-romană, care profitau de tezaurul de înțelepciune adunat în capitala regatului elenistic al Egiptului pentru a-și redacta propriile lor opere.
În timpul lui Ptolomeu al III-lea, o filială a bibliotecii a fost creată în Serapeum, templul zeului Serapis. Biblioteca din Alexandria a continuat să se dezvolte până în timpul regelui Ptolomeu al VIII-lea, care a intrat în conflict cu cei mai renumiți intelectuali precum Aristarch din Samothrace, Dionysius Tracul sau Apollodor din Atena. Toți aceștia au părăsit Alexandria și au fost înlocuiți de epigoni, care erau mai obedienți față de regele de origine macedoneană care conducea Egiptul.
O parte a bibliotecii a ars accidental în timpul războiului civil roman, dus de Iulius Caesar în anul 48. Totuși, biblioteca a renăscut. În timpul altor războaie, biblioteca din Alexandria a mai suferit și alte distrugeri.
Însă nici una nu s-a comparat cu cea provocată de arabii musulmani, care au cucerit orașul în anul 642. Unele surse istorice afirmă că ordinul de distrugere ar fi venit de la califul Omar, care a poruncit distrugerea tuturor cărților care nu erau în acord cu Coranul. Această ipoteză este contrazisă de alți istorici, care afirmă că distrugerea bibliotecii ar fi fost un accident.
Citiți mai multe în Pagina de istorie a RFI.
