Constantin Argetoianu a venit pe lume într-o familie ilustră. Printre ascendenții săi s-au numărat și voievozi ai Țării Românești. Tatăl său era generalul Ion Argetoianu. Constantin Argetoianu a fost trimis să studieze la Paris, unde a obținut o licență în drept și un doctorat în medicină. Întors acasă, a intrat în diplomație.
A lucrat la legațiile române din Constantinopole, Roma, Viena și Paris. În anul 1913, s-a întors acasă și a intrat în politică. A devenit membru al Partidului Conservator. Constantin Argetoianu s-a opus reformei agrare propusă de Regele Ferdinand I. În 1918, după ce România, rămasă singură pe Frontul de Est, a fost nevoită să ceară Puterilor Centrale armistițiu, generalul Alexandru Averescu a fost însărcinat cu formarea unui nou Guvern. Constantin Argetoianu a devenit ministru de Justiție în acest guvern și a condus delegația României care a negociat cu Puterile Centrale pacea de la Buftea – București.
Traseist politic
După ce a fost înlocuit de la conducerea Guvernului, generalul Alexandru Averescu a fondat o nouă formațiune politică, Liga Poporului, care s-a transformat în 1920 în Partidului Poporului. Numărul doi în partid era Constantin Argetoianu.
În cel de-al doilea Guvern Averescu, Constantin Argetoianu a deținut portofoliul Finanțelor, apoi pe cel al Internelor. Însă, în 1923, după pierderea puterii, Constantin Argetoianu a intrat în conflict cu Alexandru Averescu. A fost exclus din Partidul Poporului după ce a încercat să preia conducerea acestuia. A fost urmat de o serie de adepți, iar facțiunea sa a fuzionat în 1924 cu Partidul Naționalist-Democrat al lui Nicolae Iorga.
Citiți mai multe despre traseul politic al lui Argetoianu pe RFI.ro.
