Puţini poate ştiu că la partea dinspre Someşeni a oraşului nostru se găseşte Penitenciarul Central de minori şi că aici îşi ispăşesc pedepsele toţi infractorii minori din întreaga ţară.
Institutul Central de Minori găzduieşte astăzi 218 deţinuţi dintre care peste 63% sunt condamnaţi pentru crime şi numai restul pentru furturi şi alte delicte.
Clădirea uriaşă şi complet renovată îţi face impresia prin curăţenia şi ordinea ce o caracterizează a unui cămin sau şcoală şi rămâi oarecum impresionat când sunând la poarta de fier îţi apare înainte gardistul înarmat. Graţie priceperii şi cunoştinţelor domnului dr. Moldovan, directorul institutului şi a experienţei de peste 30 de ani, a domnului inspector general Ion Haţieganu, Institutul Central de Minori din Cluj este una din operile cu care românismul se poate mândri.
În lumea micilor criminali
Profitând de bunăvoinţa domnului director Moldovanu, am vizitat ieri această instituţie având ocazie să ne convingem de modul în care se activează pentru readucerea la viaţă a celor pierduţi. Închisoarea este compusă din două clădiri mari cari formează celularul şi dormitoarele comune, baia şi bucătăriile, într-o clădire mai mică o frumoasă capelă şi o modernă infirmerie vin să aline suferinţele fizice şi să potolească remuşcările conştiinţelor. În dosul celularului funcţionează atelierul de tâmplărie mecanică, de tâmplărie manuală şi fierărie, cari prin instalaţiile ce le au sunt cele mai moderne din oraşul nostru, putând să lucreze oricât şi orice, fireşte la preţuri mult mai reduse decât în atelierele particulare sau celelalte fabrici.
Celularul este compus din 47 de celule bine aerisite şi cu încălzire centrală. O etuvă specială serveşte de desinfectarea rufelor iar o baie mare şi bine dotată asigură curăţenia deţinuţilor. Şase dormitoare comune vin să completeze salele alături de bucătăria şi brutăria cari alimentează pe cei 218 deţinuţi. Infirmeria condusă de un medic ajutat de un infirmier poate satisface oricând şi orice caz. Aici l-am găsit având coloana fracturată în urma unui accident suferit, pe fostul băiat de trupă de la muzica militară din Dej, care împreună cu un plutonier a ucis în anul trecut pe locotenentul conducător al muzicei unde serveau. În atelierul de tâmplărie am întâlnit câteva figuri foarte cunoscute din viaţa criminală şi mai ales din rubrica judiciară a Capitalei, a căror fapte au produs la timpul lor o vâlvă deosebită. Aici ei caută ca prin meseria nouă ce o învaţă să-şi recâştige dreptul la viaţă şi să obţină iertarea societăţii. Am mai întâlnit tot aici, trei copii, recent aduşi de la Craiova, cari în vara anului trecut, pe când se reîntorceau de la ştrandul Jiul, au siluit şi ucis o fată. Au fost condamnaţi la 10, 7 şi 3 ani şi acum îşi ispăşesc pedeapsa. Cel mai mic dintre ei abia are 12 ani. Ascultându-le povestea ispravei lor, te cuprinde şi scârba dar şi mila. Să fie oare într-adevăr numai ei vinovaţi de fapta lor bestială ori poate au de ispăşit şi alte păcate mai mari? Văzându-i alături de ceilalţi tovarăşi ai lor, îţi par mai degrabă nişte copii refugiaţi din te miri ce calamitate.
Sunt mulţi, foarte mulţi copii de talia celor trei de la Craiova cari în urma faptelor lor au ajuns aici. Societatea caută să-i salveze şi felul cum este organizat acest institut ne îndreptăţeşte să afirmăm, că în cea mai mare parte, el satisface această dorinţă. Marea majoritate a celor cari şi-au făcut adolescenţa în acest institut, au devenit oameni regăsindu-şi locul lor în societate şi putându-şi continua viaţa în mod cinstit. Nici unul nu părăseşte institutul fără a avea vreo meserie, cum nici unul nu se liberează fără a fi devenit un bun cunoscător de carte. Dar pentru toate astea câte sacrificii s-au făcut, ce muncă trebuie depusă şi câtă răbdare?!
Aşa cum se prezintă azi, Institutul Central de Minori din Cluj este o instituţie cu care cei care o conduc se pot mândri, de care societatea are tot mai accentuată nevoie şi pe care Statul trebuie să o susţină”. [„Patria”, Anul XIX, nr.199, Cluj, 6 septembrie 1937].
